Amândoi încă tineri, dar suficient de trecuți prin experiențele și poveștile unei vieți întregi. Ea l-a căutat câțiva ani, el a așteptat-o tot atâția. Ea nu avea nicio idee despre faptul că el va fi fost comoara sa și a pornit în căutarea lui; ar fi dat orice să știe în drumul căutării sale câteva secrete din alchimie, i-ar fi fost de mare ajutor. Credea ea atunci…
A trecut câteva mări, mai multe țări și un ocean până viața a adus-o exact în același loc. În vecinătatea lui, mai precis. Când ochii lor s-au privit întâia oară, parcă o izbise un tren sau ceva asemănător, deși nu suferise vreodată un astfel de accident. La el a fost mai simplu: o știa dintr-o altă viață. O aștepta.
Cu prima ocazie ivită –sau creată – îi lansă o invitație, iar ea, de la întâlnirea cu destinul, n-ar fi absentat nicicând!
La acea Întâlnire, fiecare dintre cei doi a venit cu câte un bagaj; în al fiecăruia stăteau împachetate amintiri, unele dureroase și amărui, altele cu gust dulceag de miere, iar altele proaspete precum menta. Tot acolo, fiecare dintre ei, își țineau dosite în cutii minuscule, dorințele și visurile neîmplinite, dar atât de aprig râvnite.
Au despachetat rând pe rând și au așezat pe masa dintre ei ce aveau mai de preț: câte un copil și două suflete-n bucăți.
Fiecare dintre cei doi, trecuți prin câte o căsătorie, se amăgeau acum în brațele cuiva; fără direcție certă, însă cu planuri oarecum aranjate. Stabilite de conjunctură, dar mai ales de nevoie. Multă nevoie… cărui părinte, aflat într-o astfel de ecuație și rămas cu un copil mic de crescut, i-ar fi mai ușor singur decât însoțit?!
Niciunuia, firește.
sursa foto: Livestrong.com
Apoi el, privindu-i ochii calzi, dar atât de triști, i-a luat povara bagajului din mâini și a început să-l despacheteze; întâi singur, apoi umăr la umăr, suflu cu suflu, emoție cu emoție… I-a golit și curățat cu multă atenție compartiment cu compartiment, buzunar cu buzunar… iar ea îi așternea pe brațe fiecare rufă, lacrimă și zâmbet schimonosit. El, cu fiecare cuvânt rostit, asumat și cu maturitate, îi ștergea fiecare cristal sărat de pe chip, îi dădea din curajul lui și o ajuta să așeze pe rafturile dulapului său, lucrurile ei. Toate. Și visurile ei… Toate.
O numea când Înger, când Speranță, în timp ce o asigura permanent că, în imperfecțiunea sa, ea era femeia ce-l completa perfect.
Femeia lui, da…
I-a ridicat bărbia firavă cu delicatețe și a făcut-o să-l privească. Îndelung, cu încredere recâștigată, curaj și feminitate venusiană… Le rătăcise pe undeva, în timp, dar bărbatul puternic din fața ei și sclipirea din ochii lui, îi asamblau ei acum un dulap nou, cu rafturi mult mai încăpătoare și rezistente… Acum ea era cea care îi apucă mâinile și împreună cu-ale lui, au început să desfacă bagajul lui.
La fel de apăsător.
La fel de plin.
Sau puțin peste al ei.
Nu reușeau să-și dea seama, dar nici nu căuta vreunul dintre ei o cuantificare anume, care dintre bagaje era mai greoi, însă oglindirea bagajelor lor părea una atât de firească, încât nici ei nu știau cum s-o perceapă și, mai ales, cum s-o gestioneze. Nu citiseră pe nicăieri, nici măcar ea, atât de pasionată de lectură, vreun ghid sau vreun îndrumar despre ce trebuie făcut când îți întâlnești sufletul pereche, acela plămădit în aceeași matriță cu al tău și azvârlit undeva, cândva, prin universul infinit… însă regăsirea aceea a lor devenise ceva mai presus de ei, devenise sfântă! Iar ei simțeau asta cu fiecare zvâcnire, în vreme ce sufletele lor s-au prins de mânuțe și au jubilat de la prima lor întâlnire până… mereu.
Căci, iată, există o probabilitate foarte mare ca-n această viață pământeană, Universul să aducă în existența ta… un Om special! Vei simți, de la primul schimb de priviri, că într-o bună zi, într-un fel anume, acel Om te va transforma dintr-un suflet nespus de mărunt, într-o Regină a lumii…
P.S. Au mai avut doi copii; unul înfiat. Așa sublim le-a fost lor scris.
Guest post by Miruna
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
