Pentru mine, iubirea nu moare niciodată. Oamenii vin și pleacă, dar iubirea rămâne. Nimeni și nimic nu îmi poate lua ceea ce este al meu. Iubirea este în mine. Iubesc mult și intens, în moduri diferite. Aceasta este o parte din mine, o scrisoare scrisă, dar netrimisă, pentru cea mai frumoasă nebunie a mea, omul extraordinar din viața mea, cel care mi-a mângâiat sufletul cu lumina lui.
„În toată nebunia dintre noi, cu toate problemele tale și cu supărarea mea, ne-am regăsit. Am avut bunul-simț de a ne respecta și a nu uita că suntem doi oameni frumoși care se iubesc. Te-am găsit cald, la fel ca de obicei. Deși erai supărat, trist, stresat și fără chef, deși m-ai îndepărtat, te-am reîntâlnit același „tu” plin de căldură și tandrețe. Cu o zi înainte, am vorbit la telefon două ore. Ți-am simțit supărarea din voce. M-a durut pentru că nu mi-aș fi imaginat că și tu poți fi așa. Mereu te-am privit ca pe cel mai pozitiv om pe care l-am cunoscut, nu mă gândeam că și tu poți avea probleme care să te dărâme. Am uitat că ești doar om. Un om care poate fi rănit, care poate suferi, care se poate stresa. Te-am iubit și mai mult după ce mi-ai spus atât de simplu că nu ai vrut să mă tragi după tine, că ai vrut să rezolvi totul singur și că ți-ai asumat consecințele. În mintea mea au rulat toate mesajele seci în care acceptai tot ce îți spuneam și atitudinea rece care mă debusola. Am înțeles tristețea din ele, acel emoticon trist și asumat… Da, te-am iubit pentru asta. Am realizat încă o dată că toți avem acele momente proaste pe care nu le putem explica, când facem lucruri pe care nici noi înșine nu le înțelegem. Am văzut altfel mesajele tale și unele lucruri pe care mi le-ai spus. Și am vorbit din nou atât de deschis!… Tu ai apreciat că eu te-am înțeles și nu am renunțat, eu te-am iubit pentru că ești așa frumos.
Și ne-am văzut. Am petrecut 45 de minute împreună. Aș fi avut multe să îți spun, dar timpul era mai scurt decât în imaginația mea. Așa că am tăcut. Am discutat banalități. Dar când ai oprit mașina și mai aveam puțin timp în care să ne sărutăm și îmbrățișăm… mi s-a dat lumea peste cap! Ne doream, o știam. Dar mă priveai atât de luminos și tandru! Cuprindeai toată ființa mea în acele priviri. Te iubeam, oricum, dar acolo, în acele momente, eram toată a ta. M-ai făcut să mă simt a ta, să simt că îți aparțin. M-ai îmbrățișat și ai pus capul pe umărul meu și m-ai ținut acolo. M-am gândit iar că îți pătez cămașa cu fond de ten și am ezitat pentru un moment. Dar tu nu mi-ai dat drumul. A fost doar o tresărire, o strângere ușoară, dar în ea am simțit că mă vrei așa, în acea îmbrățișare, în acel moment. Așa că te-am strâns și eu în brațe și m-am bucurat de tine. Nimic nu poate descrie acea trăire din momentul în care te-ai pierdut în privirea mea și ți-ai plimbat mâna ușor și tandru pe fața mea, ai lăsat-o să coboare încet pe gât, pe decolteu și apoi ai urcat ușor spre ceafă, ți-ai strecurat degetele în părul meu, m-ai tras spre tine și m-ai sărutat cu foame și cu sete. Am închis ochii și m-am lăsat dezmierdată de tine, de acei fiori… În clipa aia am devenit a ta.
Mi-ai spus că mă pierd în ochii tăi. Păi cum să nu o fac? Eram a ta. Nu ți-am spus asta atunci pentru că nici eu nu o conștientizam, dar te-am îmbrățișat și ți-am spus că te iubesc. Voiam să o fac, dar ce s-a întâmplat m-a făcut să îmi dau seama că nu are sens să mai amân. Reacția ta a fost întârziată. Apucasei să mă săruți când ai realizat ce ți-am spus. Ai făcut ochii mari, iar eu am fugit de lângă tine. Te-ai uitat după mine cu un zâmbet stângaci și cu ochi întrebători. Ți-am răspuns cu un zâmbet.
Da, te iubesc! Nu pot defini această iubire. Știu doar că nu am cuvinte să exprim tot ce simt cu tine. Știu că iubirea asta mă face frumoasă, caldă, înțelegătoare și un om mai bun. Ești minunat de imperfect! Te iubesc așa cum ești, complicat, și mă bucur că exiști! Nu te vreau al meu, dacă nu vrei să fii. Vreau doar să fii fericit. Vreau să știu mereu că ești undeva și cineva te iubește așa cum meriți. Vreau să te am atât cât îmi poți oferi și dacă pot să te fac fericit cu ceva sunt și eu fericită. Sunt a ta, vreau să îți fiu alături, să te susțin, să fiu prietena ta! Profită de asta! Ia-mă și bucură-te de mine! Nu știm ce ne rezervă viitorul, dar avem prezentul. „Acum” este momentul potrivit să trăim.
Să ne iubim, nebunia mea frumoasă!”
Guest post by Mirela Radu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
