Gata, am scăpat și anul ăsta! Eu chiar vreau să scriu ceva frumos, dar hater-ul din mine nu-mi dă pace. Cum e, mă, cu dragostea asta care miroase-a bătrânețe? Ah, dragostea n-are vârstă, scuzați-mă pe mine!
Nu vă judec, nici măcar n-o numesc ipocrizie; o să fac un efort să vă cred. Să cred că sunteți fericite și-n restul anului, nu numai în zilele astea „speciale”, în care se face un concurs subtil: „Pe mine mă iubește mai mult!” . Cu cât ești mai cocoșată cu buchetul în brațe, în poza pentru concurs, cu atât dragostea lui (și implicit, a ta) este mai mare, iar bărbatul mai potent… financiar. De ce să ne dăm după deget? Știm cu toții că de la o vârstă, rămâne doar potența financiară.
Serios, m-ați inspirat… dar mai bine vă las în fericirea voastră și trec la nefericirea și frustrările mele. Nu, nu voi sunteți problema, eu sunt defectă și-mi asum întru-totul.
Sunt defectă pentru că nu le văd rostul buchetelor opulente. De fapt, cred că s-ar câștiga bani frumușei din închirierea unui astfel de buchet. Ce? Îmi plac oamenii practici și sunt unul dintre ei.
Poate că nu-s vreo femeie adevărată. Femeile adoră buchetele; cu cât mai mari, cu-atât mai bine. Eu sunt o imatură care adoră buchețelele de ghiocei, în care-mi bag nasul și miros primăvara. Prefer „mărunțișurile” astea făcute din inimă, singurele care-mi ajung la inimă. Ea este ținta, nu-i așa? 🙂
Îmi asum și defectul de a trăi dragostea, nu de-a o poza. V-aș plictisi dacă v-aș înșirui toate defectele mele. Unul dintre marile mele defecte este faptul că-mi place să trăiesc dragostea când mulți uită că există. Unicitatea, poate că și ea face parte dintre defectele mele. Îmi place iubirea din 27 august, la fel de mult și cea din 6 noiembrie și de ce nu? Și iubirea de mai e frumoasă. 🙂
Îmi asum faptul că mă plictisesc demonstrațiile, când toată lumea demonstrează: unii că au, mai putini că simt.
Fiecare-i liber să-și demonstreze iubirea când simte. Dacă se întâmplă să simțim cu toții pe 14 februarie, e ok. Hai să facem frumos! :))
Poate mergeți pe ideea că dragostea demonstrată des aduce la pachet plictiseala. Eu cred că doar dragostea verbalizată des are această capacitate. Oricum ar fi, o zi pe an nu ne-ajunge!
A nu se înțelege greșit, nu am nimic nici cu sărbătoarea asta, nici cu faptul că-i împrumutată, pentru că asta ar însemna să fiu pro Dragobete. Și nu sunt! Sunt pro dragoste reală, pro fericire.
Vă imaginați cât am fi de fericiți cu toții dacă ne-am trăi iubirile în doi, între patru pereți? Da, știu, ar semăna mai mult cu o iubire reală și-atunci care mai e farmecul?
Guest post by Ileana Vișan
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
