Mai e o lună până încep să înflorească cireșii în Japonia (25 martie – 20 aprilie, conform ultimei prognoze anunțate) și până atunci m-am gândit că v-ar prinde bine și vouă câteva secrete de viață lungă și fericită. 🙂
Ikigai. Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită – Francesc Miralles, Hector Garcia (cartea a apărut la editura Humanitas în traducerea din limba spaniolă a Cameliei Dinică)
“Ikigai – un concept japonez care s-ar traduce prin “fericirea de a fi mereu ocupat”, pare să explice extraordinară longevitate a japonezilor, mai ales din insula Okinawa. Acolo, numărul persoanelor centenare depășește cu mult media mondială. Cultivarea prieteniilor, alimentația moderată, odihnă adecvată și mișcarea ușoară par să facă parte din ecuația sănătății, însă în centru este bucuria de a trăi, care îi ajută să adune ani și să sărbătorească în continuare fiecare răsărit de soare, ikigai-ul personal al fiecăruia.” spun autorii.
Am căutat ce înseamnă Ikigai și iată ce înseamnă: “lucrul pentru care trăiești”, “motivul pentru care te ridici dimineața din pat”. În cultura japoneză se spune că fiecare are ikigai-ul său și are datoria să și-l descopere. Să afle pentru ce trăiește, ce-l face fericit, care e rostul lui în viață. Cei care îl află, și e un întreg proces de descoperire, sunt mai fericiți, mai puțin stresați, trăiesc mai mult și mai bine. Ca să înțelegeți mai bine: cu cât omul are mai mulți ani trăiți, cu atât răspunde mai repede care este ikigai-ul lui. Autorii cărții au esențializat cumva condițiile pentru a ajunge mai repede la descoperirea lui. Dar el se află sigur acolo unde se întâlnesc lucrul la care ești bun și lucrul care îți place. Atât de mult, încât absorbit fiind de el, uiți de toate, să mănânci, să bei apă chiar.
1. Fii mereu activ, nu te pensiona niciodată.
2. Privește lucrurile cu calm. (Ia-o mai ușor.)
3. Nu mânca pe săturate.
4. Înconjoară-te de prieteni buni.
5. Fii în formă pentru următoarea ta aniversare.
6. Zâmbește.
7. Reconectează-te cu natura.
8. Fii recunoscător.
9. Trăiește în prezent.
10. Urmează-ți ikigai-ul.
Iată și un fragment din carte:
“Se spune că aceste valori de comuniune cu natura ale șintoismului se pierd în prezent. Unul dintre cei mai mari critici ai acestei pierderi este alt creator înnăscut, cu un ikigai foarte bine definit, Hayao Miyazaki, regizorul filmelor de animație Ghibli.
În majoritatea filmelor sale tehnologia, oamenii, fantezia și natură se află în conflict, dar în final se reconciliază. În filmul Călătoria lui Chihiro, una dintre metaforele cele mai surprinzătoare este poluarea râurilor, reprezentată de un zeu gras, plin de gunoi. În filmele lui Miyazaki, pădurile au personalitate, copacii au sentimente, roboții se împrietenesc cu păsările.
Pe lângă revendicarea legăturii cu natura, Hayao Miyazaki, considerat patrimoniu național viu de către guvenul nipon, este unul dintre artiștii care se lasă ghidați de activitatea pe care o desfășoară în prezent. Nu are calculator, folosește același telefon mobil de la sfârșitul anilor ’90 și își obligă întreagă echipa să deseneze manual. Hayao Miyazaki își regizează filmele creând și desenând pe hârtie până la cel mai mic detaliu. Desenul îl face să între în starea de flux, calculatoarele nu. Mulțumită obsesiei regizorului, Studioul Ghibli este unul dintre puținele din lume în care aproape întregul proces de producție a animației se realizează prin tehnici tradiționale.
Cei care au avut șansa să viziteze Studioul Ghiblistiu spun că dacă vor intra acolo într-o duminică vor vedea că cineva lucrează într-un colț. Un om simplu care nu înalță capul, dar salută cu un Ohayo (“Bună dimineață!”). Acolo îl vor întâlni pe câștigătorul mai multor Oscaruri, care își petrece duminica singur, desenând. Pasiunea sa este atât de mare, încât petrece multe duminici acolo, bucurându-se de flux, trăindu-și ikigai-ul mai presus de toate. Mai știu și că este preferabil să nu-l deranjeze pe Hayao sub nici o formă, deoarece are faima de arțăgos, mai ales dacă este întrerupt în timp ce desenează.
În 2013 Hayao a anunțat că se pensionează. Pentru a sărbători această retragere canalul de televiziune NHK a realizat un documentar special în care îl arată pe Hayao Miyazaki în ultimele sale zile de muncă. În majoritatea scenelor din documentar se vede desenând. Într-una dintre ele apar mai mulți colegi de serviciu la o întrunire, iar el se afia intr-un colț și desenează fără a-i asculta pe ceilalți. În alta apare mergând pe jos spre serviciu în data de 30 decembrie (sărbătoare națională în Japonia) și deschizând ușile Studioului Ghibli pentru a-și petrece acolo ziua, desenând în tihnă.
A doua zi după “pensionare”, în loc să plece în vacanță sau să rămână acasă, a mers la Studioul Ghibli și s-a apucat de desenat. Colegii de muncă au rămas mască, neștiind ce să spună. Poate cineva să se retragă cu adevărat dacă îl pasionează ceea ce face? Hayao Miyazaki nu poate să renunțe la desen. La un an de la “pensionare” a declarat că nu va mai face lungmetraje, dar va continuă să deseneze până în ziua în care va muri”. Dar nu numai japonezii se bucură de această capacitate de a fi în flux; există artiști și oameni de știință și din alte părți ale lumii cu ikigai foarte puternice și bine definite. de aceea nici nu se retrag la pensie cu adevărat. Fac ceea ce le place până în ziua în care mor.
Ultimul lucru pe care l-a scris Einstein chiar înainte de a închide ochii a fost una dintre formulele lui, în încercarea de a unifica toate forțele universului. A murit făcând ceea ce îl pasiona. Eisnstein a afirmat că dacă nu ar fi fost fizician ar fi fost fericit să se dedice muzicii. Când nu era concentrat pe fizică și matematică, Einstein se delecta cântând la vioară. Intrarea în starea de flux în timp ce lucra la formulele sale sau cânta la acel instrument, ambele reprezentând ikigai-urile sale, îi oferea o mare fericire. Mulți dintre acești artiști pot părea niște ursuzi sau asceți, dar nu fac decât să-și protejeze răgazul de fericire, uneori sacrificând alte aspecte ale vieții. Sunt exemple de outliers (excepții) care aplică în mod extrem, intrarea în flux la stilul lor de viață.
Un alt exemplu de ascet de acest tip este Haruki Murakami (75 de ani). Din câte se spune, este foarte greu accesibil. Are un cerc de prieteni foarte apropiați, iar în Japonia apare în public doar o dată la câțiva ani. Artiștii știu cât de important este să-și protejeze spațiul, mediul, să nu fie distrași de nimic pentru a intra în fluxul propriului ikigai.”
Citiţi şi
Astăzi mai bine nu m-aș fi întâlnit cu mine însămi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
