Puţine dintre noi reuşesc să-şi transforme prima căsătorie într-un succes, să fim realişti. Unele, nici pe a doua, dar asta este altă poveste… Totuşi, de la experienţă la experienţă, de la relaţie, la relaţie, învăţăm câte ceva. Învăţăm, în primul rând, despre noi însene – cine suntem şi ce vrem -, dar şi ce să cerem şi, mai ales, la ce să ne aşteptăm de la el, următorul nostru iubit, în special după o anumită vârstă.
Să aibă răbdare – deja până acum un bărbat a înţeles că o femeie nu întârzie niciodată, ea are ritmul său particular, iar asta trebuie respectat cu… răbdare. Mai ales înainte de o ieşire în oraş.
Să-mi iubească pisica – sau câinele, sau canarul sau peştii nu tocmai exotici. Pe aceeaşi idee, tabieturile şi micile vicii. Nu ar fi frumos să mă pună în situaţia de a alege, căci nu se ştie cine câştigă, corect?
Să nu pice în capcane – întrebările rochia asta îmi vine bine?, ţi se pare că m-am îngrăşat?, ghici ce este schimbat la mine? sunt întrebări cu o singură variantă de răspuns. Dintotdeauna! chiar dacă nu dintotdeauna bărbaţii au ştiut-o, desigur. Însă au avut deja timp s-o afle, aşa că acum ne aşteptăm de la ei să nu o mai dea la întors.
Să ştie să asculte – adică să nu se gândească la toţi caii verzi pe pereţi într-o discuţie, ci chiar să fie atent şi să se implice. Să-l intereseze dialogul, căci, să fim sinceri, acesta tinde să devină principala activitate împreună. Despre sex, altă dată… 🙂
Să ofere cadouri potrivite ocaziei şi dorinţelor expuse, de obicei, în repetate rânduri de-a lungul unui an…
Să ne facă să râdem, dar şi să râdă la glumele noastre – inclusiv să-i placă bancurile seci, dacă acestea sunt preferatele noastre, corect?
Să nu facă pe şeful – nici cu noi şi nici cu copiii noştri. Deja suntem măricele, nu mai este cazul să ni se spună ce şi cum la fiecare pas. Nici nouă şi nici tinerilor care au devenit copiii noştri. În compensaţie, nici noi nu vom da ordine şi comenzi.
Să ne facă să ne simţim iubite, nu deţinute – Ok, până acum, un bărbat trebuie să fi aflat că iubirea nu înseamnă posesie. Sub nicio formă. În plus, să înţeleagă că timpul şi spaţiul de care avem nevoie în relaţie nu reprezintă altceva decât ceea ce, de fapt, sunt – timpul şi spaţiul nostru privat. Punct.
Să descoperim împreună locuri noi – care să nu implice neapărat stadioane, gratare sau service-uri.
Să nu mintă – am ajuns la vârsta la care ar fi bine să știe că asumarea şi onoarea sunt valori mai importante decât motivaţiile/fricile meschine care stau la baza minciunilor. În plus, nu prea mai este timp de astfel de prosteli. Am zis! 🙂
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
