Habar nu aveam, recunosc, că din rândul femeilor musulmane s-au ridicat, de-a lungul timpului, lideri politici și culturali cu idei care depășeau, adesea, epoca în care trăiau. Eram mai degrabă tentată să le văd ca pe nişte casnice înfășurate în văluri, dependente de soț sau de familie, dar un articol recent mi-a oferit o altă viziune.
Atifete Jahjaga, Preşedinte al Republicii Kosovo
Nici despre cele câteva excepţii contemporane nu ştiam prea multe. Că actualii prim-miniștri din Bangladesh și Mali sunt femei, ca şi ministrul comerţului exterior din Emirate, sau că actualul președinte al statului Kosovo, Atifete Jahjaga, este cea mai tânără femeie care a ocupat vreodată această funcție, dar și prima femeie ajunsă în fruntea statului. Ori că, din 1988, când m-am născut eu, Bangladeshul, Indonezia, Mali, Pakistanul, Kosovo, Kîrgîzstanul, Senegalul și Turcia au fost conduse, la un moment dat, de o femeie președinte sau prim-ministru. Şi mi se pare fantastic!
Dar şi mai uluitoare mi se par cele zece femei musulmane care, din secolul șapte și până în prezent, au schimbat lumea prin curajul lor. Unele dintre ele au fost pedepsite, ridiculizate și hărțuite pentru activismul și implicarea lor, însă au avut puterea să meargă mai departe. Iată-le:
Nusayba bint Ka’b Al-Ansariyah (Arabia, data nașterii necunoscută – 634 e.n.)
Nusayba a fost una dintre primele activiste pentru drepturile femeilor musulmane. Într-o discuție cu profetul Mohamed, ea l-a întrebat de ce se adresează, în Coran, numai bărbaților. La scurt timp după, profetul ar fi avut o revelație care se regăseşte în capitolul 33, versetul 35 – femeile pot obține orice statut la care bărbații au acces şi sunt la același nivel spiritual cu bărbații. Nusayba a fost privită ca o vizionară, ideile ei fiind preluate de generațiile următoare.
Rab’ia al-Adawiyya (Irak, 717-801 e.n.)
Rab’ia este o sfântă sufită din secolul al optulea care a pus bazele doctrinei iubirii sfinte. Ea s-a născut într-o familie săracă, a rămas orfană la o vârstă fragedă și a fost vândută ca sclavă. Potrivit scrierilor religioase, într-o noapte, stăpânul ei a văzut-o rugându-se, în timp ce o lampă stătea deasupra capului ei fără să fie susținută de nimic. Această minune l-a determinat să o elibereze. Întrebată de ce merge pe stradă cu o găleată de apă într-o mână și cu o lumânare aprinsă în cealaltă, ea a răspuns: “Vreau să dau foc raiului și să sting focul din iad, pentru ca oamenii să nu-l mai venereze pe Dumnezeu pentru promisiunea raiului sau de frica iadului. Trebuie să-l iubim pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu este iubirea”. Rab’ia este considerată şi unul dintre cei mai importanți poeți sufiți ai acelei epoci.
Fatima al-Fihri (Maroc, data nașterii necunoscută – 880 e.n.)
Fatima este fondatoarea primei universități din lume (foto). După ce a moștenit o avere foarte mare, ea și-a dedicat viața și banii muncii în folosul comunității. Astfel, cu averea moștenită, a construit moscheea Al Qarawiyyin. În secolele X-XII, moscheea s-a transformat în universitatea Al Qarawiyyin. În prezent, Cartea Recordurilor și UNESCO o recunosc ca fiind cea mai veche instituție de învățământ superior din lume.
Sultanul Razia (India, 1205-1240)
Razia a fost sultanul Delhi-ului din 1236 până în 1240. A refuzat să fie adresată cu titlul de Sultană, pentru că însemna “soția unui sultan” și a preferat titlul masculin. S-a îmbrăcat ca un bărbat, a purtat turban, pantaloni și sabiea, considerând că imaginea masculină ar ajuta-o să-şi consolideze puterea. Mai mult, contrar tradiției, obișnuia să apară fără văl în public. Razia considera că spiritual unei religii este mai important decât dogma. A înființat școli, academii, centre de cercetare și biblioteci publice.
Nana Asma’u (Nigeria, 1793-1864)
Nana a fost prințesă, poetă și profesoară. Vorbea fluent araba, fula, hausa și tuarega și era instruită în literature clasică arabă, greacă și latină. În 1830, a adunat un grup de profesoare cu care a călătorit în regiune pentru a educa femeile și copiii săraci din zonele rurale. Odată cu republicarea lucrărilor ei, a devenit un model pentru femeile africane. În prezent, în Nigeria de Nord, multe organizații feminine islamice, școli și săli de conferințe îi poartă numele.
Laleh Bakhtiar (Statele Unite, 1938-prezent)
“Sublimul Coran”, publicat de Laleh în 2007, este prima traducere în engleză a Coranului realizată de o femeie americană. Versiunea ei include înțelesuri alternative ale unor termeni arhaici care dau ambiguitate textului sau al căror înțeles a trebuit să fie mai mult ghicit de translatori, din cauza vechimii textelor inițiale. Traducerea ei este folosită în multe moschei și universități și a fost adoptată și de prințul iordanian Ghazi Bin Muhammad.
Shirin Ebadi (Iran, 1947-prezent)
În 2003, Shirin a devenit prima femeie musulmană care a primit Premiul Nobel pentru Pace. Ca judecătoare, a fost prima femeie din Iran care a devenit președinte al Curții Supreme. Totuși, a fost concediată după Revoluția din 1979. Ca avocat, Shirin s-a ocupat de multe cazuri controversate, care au dus la arestarea ei în repetate rânduri. Activismul promovat de Shirin se bazează pe ideea că “interpretarea Islamului în armonie cu democrația și egalitatea este expresie autentică a credinței şi că nu religia limitează femeile, ci deciziile selective ale celor care vor să le izoleze”.
Dr. Amina Wadud (Statele Unite, 1952-prezent)
În 2005, Amina a fost prima femeie imam care a condus o rugăciune colectivă într-o moschee, ceea ce a declanșat un val de reacții în lumea musulmană. Unii au văzut întâmplarea ca pe o revenire la viziunea egalitară a Islamului, alții, ca pe o ofensă la adresa religiei. Răspunsul Aminei a fost unul simplu: “Noţiunea radicală că femeile sunt fiinţe umane complete este deja înscrisă în Islam prin noţiunea noastră de Tawhid”. Ea a creat o platformă pe care pot fi exprimate diverse opinii musulmane.
Daisy Khan (Statele Unite, 1958-prezent)
În 2005, Daisy a fondat Iniţiativa Femeilor Islamice în Spiritualitate şi Egalitate (WISE), singura mişcare globală a femeilor musulmane care are ca scop revendicarea drepturilor femeilor în Islam. Mai mult, în 2008, Daisy a pus bazele unui consiliu format din femei de cultură din lumea musulmană, activişti şi avocaţi din 26 de ţări. Daisy este privită ca o voce credibilă, umană şi echitabilă în cadrul comunităţii musulmane la nivel mondial.
Anousheh Ansari (Statele Unite, 1966-prezent)
În 2006, Anousheh a devenit prima femeie musulmană care a călătorit în spațiu. Întrebată ce speră să realizeze prin acest zbor, ea a răspuns: “Sper să inspir pe toată lumea, dar în special pe oamenii tineri, pe femeile și copiii care trăiesc în Orientul Mijlociu, unde femeile nu au aceleași oportunități ca bărbații, să nu-și abandoneze niciodată visele și să le urmeze. Poate fi foarte dificil uneori, însă cred că dacă îți urmezi visul și cauți oportunități totul este posibil”.
Ei, nu-i aşa că a meritat!
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Cred că sunt pregatită să ies din anonimat și să îmi trec numele la sfârșitul poveștii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
