În anul I de facultate, profa de pragmatică-stilistică ne-a pus să lucrăm pe perechi (ironie maximă, veţi vedea de ce în continuare!). Fiecare duet studenţesc trebuia să-şi aleagă o temă, unul urmând să susţină pro-urile, celălalt să o combată cât poate. Eu şi prietena mea de atunci, care îmi e prietenă şi acum, ne-am ales căsnicia. Ea pro, eu contra. Am pornit de la ideea că eu pot ţese argumente ca lumea numai şi numai pe marginea unui subiect care mă face să-i stau în opoziţie.
Evident, ne-am luat cu chestii mai importante şi am uitat să facem referatele respective, astfel încât ne-am dus în restanţă, ceea ce era ceva aproape normal pentru noi. Am abandonat ideea şi am senzaţia că mai bine am făcut.
Am observat însă chiar de atunci că lumea convenţională e făcută din doiari. Încearcă să pleci, de pildă, singur în Maroc. Nu poţi. Nu găseşti cazare decât în cameră dublă. Când mi-am luat lumea în cap şi am fugit de una singură în vacanţa mea croată, în ciuda faptului că îmi rezervasem cameră dublă – ceea ce m-a costat în plus – personalul hotelului de pe Insula Krk era pe punctul de a mă convinge să locuiesc cu o tanti ciudăţică în patul de lângă mine.
Reclamele pentru maşini îl arată pe şofer şi încă o persoană lângă el, copilot sau nevastă sau amândouă.
Păsărelele colorate care cântă vesele în copăcei sunt pictate în cărticele câte două sau în stol. Vrăbiuţa cenuşie zgribulită căreia îi îngheaţă picioruşele într-o zi de iarnă – desenată singură şi supărată foc, în agonia ei inevitabilă.
Doamnă sau domnişoară? Ce contează?
Thelma şi Louise. Fiţi serioşi, aţi văzut ce s-a întâmplat!
Se spune că până şi necazurile sau veştile bune vin câte două (sau chiar câte trei, unii forţează cât pot).
Lumea aceasta convenţională nu e deloc pregătită pentru 1, ci doar pentru 2. Eşti ciudat dacă nu ai pereche, înseamnă că ai făcut tu ceva rău sau greşit sau care, în fine, să te transforme în cineva care nu merită premiul suprem. Acela de a fi jumătate, nu întreg.
Lumea aceasta convenţională încă nu a aflat că, înainte de a fi 2, 3, 4, 5, suntem 1-l singur.
Lumea aceasta convenţională minte când spune că pune preţ pe unicitate şi pe libertate. Pentru că atunci când devii parte a unui tandem rareori te mai păstrezi pe tine însuţi. Şi poate erai chiar preţios!
Lumea aceasta convenţională vrea să se schimbe adunând şi înmulţind, nu admirând şi ambiţionând cursele solo.
Lumea aceasta convenţională citeşte prea multe romane de dragoste şi de prietenie. De cele mai multe ori, o carte este scrisă de un (1) singur om. Nu e clar de ce?
Lumea aceasta convenţională se sperie de 1. Nebunii umblă neînsoţiţi, aşa ştie lumea. Nebunii şi poeţii, Doamne, ce îngrozitor!
Lumea aceasta convenţională te ceartă şi te demoralizează atunci când nu eşti 2 şi tu, dacă eşti prost şi mergi pe sârmă, ajungi s-o şi crezi.
Lumea aceasta convenţională nu se împacă deloc cu ideea că 1 poate trăi, simţi, călători, consuma, visa sau se poate distra. Pentru ea trebuie mereu 2. Şi uneori 2 e cel mai greu de atins cifră din lume. Iar lumea aceasta convenţională se pierde în 2-uri false şi prealăudate, în loc să lase insulele să fie insule.
Citiţi şi
“Doamne, nu am înțeles niciodată de ce. Acum înțeleg”
Nu te culca cu el doar din plictiseală!
Șapte valori fundamentale ale unei relații de cuplu funcționale
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
