Vremea mohorâtă și friguroasă parcă ne țintuiește de canapea, îndemnându-ne să privim spre ecrane. Iată un motiv perfect pentru a alege una dintre comediile din lista noastră și situația se va putea schimba. Nunta a fost una dintre temele favorite ale comediilor romantice, încă de la începuturile acestui gen. De cele mai multe ori, povestea se-nvârte în jurul pregătirilor, petrecerea în sine (cu binecunoscutele petreceri de adio de la burlăcie/celibat), rivalități mai vechi actualizate și multe gaguri. Există scene largi cu probele de rochii/costum, sala de ceremonii/biserică, jurămintele,orațiile prietenilor apropiați, florile și muzica. Evident, nu lipsesc rudele (printre care și venerabile cupluri de vârsta a treia) și amicii – și ai Ei, dar și ai Lui -, nici prinderea buchetului miresei.
În cele mai multe dintre cazuri, există și un potențial sabotor al ceremoniei, de obicei din zona ex-BF sau ex-GF. Momentelor de tensiune le vor succeda cele de împăcare și de relaxare, când toată lumea e contaminată de „magia mariajului”, iar eroina/eroul își vede visul împlinit.
1) The Philadelphia Story (R: George Cukor)
Stilul sofisticat al comediilor romantice a atins apogeul în acest clasic fără vârstă. Astfel, după un rapid divorț de C.K. Dexter, furtunoasa Tracy Lord – fiica cea mare a unei vechi și bogate familii din Philadelphia -, își găsește un nou soț în persoana lui George Kittredge, un ambițios manager. Mariajul lor devine un eveniment monden vânat de presa de scandal, în care activează și cuplul Liz Imbrie (fotograf) – Mike Connor (scriitor și reporter). În ziua nunții, jurnaliștii reușesc să pătrundă (grație unui șantaj) în casa familiei Lord. Deranjată de prezența celor doi intruși, Tracy încearcă să ascundă anumite amănunte legate de familie și să le saboteze munca ziariștilor. Abia în seara de dinaintea nunții, eroina va conștientiza vina și eșecul din primul mariaj; farmecul jurnalistului o tulbură și mai mult. Vârtejul evenimentelor, amestcat cu gelozie, culpabilitate, dar și fior amoros va duce la anularea legăturii cu George. Tracy va continua, totuși, ceremonia alături de fostul ei soț, Dexter. Comedie clasică, cu Katharine Hepburn, Jimmy Stewart și Cary Grant în rolurile principale, filmul dovedește încă o dată că vulnerabilitatea, comicul și suspansul pot face casă bună. Mai luminoasă decât oricând, Hepburn se depășește pe sine într-un rol care îi cere un suflu comic impecabil, precum și o vulnerabilitate autentică. Scenele cu Stewart, în gradină, în noaptea dinaintea nunții, surprind esența atracției furtunoase dintre cei doi eroi.
2) Father of the Bride (R: Vincente Minnelli)
O acidă satiră legată de momentele de tensiune ivite în sânul familiei unui avocat se conturează în filmul Father of the Bride. Savuroasa comedie a cunoscut remake-uri și este un punct de referință în lista comediilor de gen. Tatăl miresei simte confuzie și neliniște odată cu „pierderea prețioasei sale fiice”, dar și cu „dezastrul” financiar (mari cheltuieli, discuții și tratative cu firmele de catering și alți furnizori, stricăciunile, inevitabile, făcute de unii dintre invitați) de după eveniment. După ce întreaga tevatură se sfârșește, când lucrurile par să se fi așezat, tatăl miresei aduce în prim-plan o concluzie memorabilă: „My son’s my son until he gets him a wife, but my daughter’s my daughter all of her life.” (Fiul meu îmi este fiu până în ziua în care-și ia o soție, dar fiica mea este fiică-mea toată viața.)
3) Seven Brides for Seven Brothers (R: Stanley Donen)
Cu siguranță, un musical din anii ’50, plin de voioșie și mult antren, poate încălzi orice suflet amorțit. Magica cifră șapte sugerează nevoia de basm și relaxează, fiindcă armonia dintre poveste, muzică și dans/coregrafie este un vehicul ușor către lucrurile care dau greutate în viață. Ieșirea din starea de semi-sălbăticie, grație feminității și gingășiei, este un prim pas către valorile reale: iubirea sinceră, puterea de sacrificiu, diminuarea egoismului și traiul tihnit. Răpirea Sabinelor duce, în final, la respectarea „datelor”/ritmului naturii: cucerirea și îmblânzirea de ambele părți, fiecare dintre ei regăsind complementaritatea sugerată și în minunatele cântecele din coloana muzicală.
4) My Best Friend’s Wedding (R: P.G. Hogan)
Lucrurile par complicate pentru o femeie de carieră (din anii ’90) atunci când este invitată să participe la nunta celui mai bun prieten al ei (ex-BF), nimeni și nimic nu o poate lecui. „Frumușica” Julia Roberts îi va ține piept rivalei sale: nimeni alta decât blondina Cameron Diaz (o altă actriță specializată în acest gen de pelicule). Așadar, fata emancipată și muncitoare din epoca (Bill) Clinton se confruntă cu fiica lipsită de griji a unui miliardar. Australianul Hogan recompune schema comediilor romantice, presărând tot felul de piedici și situații tensionante, dar lăsând loc pentru happy-end. În această peliculă, scenele memorabile sunt numeroase și savuroase, totuși, simpatica melodie I Say A Little Prayer intonată la restaurant, de întreaga adunare, rămâne un punct forte. Rupert Everett rămâne – după acest film – incontestabilul amic îndrăgit și dorit de orice femeie.
5) My Big Fat Greek Wedding (R: Joel Zwick)
Simpatica peliculă indie, semnată de Joel Zwick este, de fapt, o adaptare a unei piese de teatru din zona off-off-Broadway. Toula Portokalos (Nia Vardalos), o grecoaică de treizeci de ani, nu poate scăpa de moștenirea/tradiția neamului său. Astfel, fata care muncea la restaurantul părinților ei (Dancing Zorba) se plânge că: „Nice Greek girls are supposed to do three things in life: marry Greek boys, make Greek babies and feed everyone until the day we die. / Grecoaicele simpatice trebuie să îndeplinească trei sarcini în viață: să se mărite cu greci, să nască copii greci și să hrănească pe toată lumea până când se prăpădesc.” Pe fondul acestei crize existențiale, îl întâlnește pe chipeșul Ivy Leaguer (John Corbett). De-ndată ce se-namorează, „rățușca cea urâtă”/Toula intră într-un proces de transformare. În pofida tuturor, grecoaica din Chicago își urmează visul, depășind barierele identității etnice. Deși aflată pe ultima sută de metri/last-chance pentru romanță, strănepoata lui Homer îl va aduce, totuși, pe chipeșul yankeu în fața altarului.
6) The Wedding Crashers (R: David Dobkin)
O idee năstrușnică pune în practică David Dobkin prezentându-i pe mediatorii de divorţ John Beckwith (Owen Wilson) şi Jeremy Grey (Vince Vaughn).Cei doi sunt parteneri de afaceri şi prieteni de-o viaţă, care împărtășesc un hobby rarisim… spargerea nunţilor. Nunta este pentru unii cel mai important moment al vieţii (când două persoane îşi întemeiază o familie), dar pentru doi afemeiaţi e doar un prilej de distracţie şi de a profita de vulnerabilitatea domnişoarelor romantice pentru a le cunoaşte cât mai îndeaproape. Indiferent de etnia nuntaşilor – evrei, italieni, irlandezi, chinezi, indieni – carismatica echipă găsește întotdeauna poveşti savuroase pentru oaspeţii curioşi şi cei doi amici devin, în mod inevitabil, punctul central al fiecărei recepţii. Merg la nunți doar pentru a întâlni şi „agăţa” femei stârnite chiar de simplul gând la căsătorie. La unul dintre evenimente, John şi Jeremy pun ochii pe domnişoarele de onoare Claire (Rachel McAdams) şi Gloria (Isla Fisher) Cleary. Recepţia fiind în plină desfăşurare, Jeremy îşi pune în practică planul de a o seduce pe Gloria, dar flirtul lui John cu Claire este împiedicat, în mod neaşteptat, de către încrezutul ei prieten Sack, din Ivy League (Bradley Cooper). Inevitabilul se produce la un moment dat: unul dintre ei se îndrăgosteşte de „victima” sa. Îndrăgostindu-se de Claire, John îl convinge pe Jeremy să încalce regulile de spargere a nunţilor şi să accepte o invitaţie la o petrecere de weekend, la reşedinţa familiei Cleary. Aflaţi pe proprietatea somptuoasă de pe malul apei, John şi Jeremy dau peste multe ghinioane în preajma membrilor isterici disfuncţionali ai familiei Cleary, dar învaţă câteva lecţii despre dragoste şi relații.
7) Mamma Mia! (R: Phyllida Lloyd)
Spumoasa comedie muzicală, care se bazează pe hiturile formației Abba (Waterloo, Money Money Money, Super Trouper, Does Your Mother Know, Fernando) reunește, în fața talentatei Meryl Streep, un trio masculin formidabil: Pierce Brosnan, Stellan Skarsgard și Colin Firth. Deși trecuți binișor de cincizeci de ani, eroii acestui musical re-descoperă nostalgia și frumusețea primelor întâlniri de amor. Încă de la primele cadre, în care apare o insulă grecească (Kalokairi) iluminată de lună, ne putem da seama de esența acestei pelicule efervescente, cu fason muzical. Sophie (Amanda Seyfried), fiica Donnei (Meryl Streep), urmează să se căsătorescă și crede că acesta ar fi momentul propice (și) pentru a-și găsi tatăl. Flancată de două amice, Rosie (Julie Walters) și Tanya (Christine Baranski), mama junei devine o explozie vie, într-un cadru simbolic pentru iubiri tumultoase. Decorurile însorite, muzica nepieritoare a celebrei formații suedeze fac din Mamma mia! un cocktail de voie bună, sentimentalism și nonconformism. Cadrul mediteranean, distribuția de cinci stele transformă comedia sentimetală, pe ritmuri disco, într-un imn închinat vitalității.
8) The Vow (R: Michael Sucsy)
Paige şi Leo sunt doi tineri frumoşi, boemi care duc o minunată viaţă de cuplu în Chicago. Totul este idilic, cei doi artişti trăiesc idealul de viaţă boem-burghez, având cariere promiţătoare. El conduce propria companie de înregistrări. Ea a abandonat studiile de drept, urmează cursuri la Chicago Art Institut şi este sculptoriţă. Datele par a fi desprinse din poveştile de dragoste Harlequin. Viaţa celor doi hipsteri curge normal până când un accident de maşină le schimbă destinele. Nefericitul eveniment, petrecut într-un Chicago înzăpezit, curmă fericirea tinerilor. El se recuperează destul de repede, pe când Paige se cufundă într-o comă temporară. Revenirea ei din această stare aduce, însă, o altă problemă: amnezia temporară. Aflat pe marginea patului ei de spital, Leo este luat drept medic de tânăra amnezică. Paige a uitat „toată fericirea” ca în cântecul lui Mort Shuman. La trezirea din comă, Paige este uimită să afle că preşedintele ţării este senatorul Obama. Tânăra nu-şi mai aminteşte ultimii cinci ani din viaţa ei, o perioadă plină de schimbări semnificative. Ea se crede logodită cu Jeremy (Scott Speedman), omul de afaceri încă îndrăgostit de ea şi i se pare dificil să îl accepte pe Leo, cu stilul său de viaţă boem. Revenirea ei la tutela parentală, în perioada amneziei, a făcut să reapară Paige – burgheza pasionată de drept, care credea că dragostea nu poate ţine de foame. Paige se trezeşte, practic, cu un an înainte de a-l cunoaşte pe Leo, înainte de a deveni un spirit liber, boem, artist. Dincolo de baza solidă, The Vow examinează condiţiile obiective pentru a defini dragostea, ca într-un laborator ştiinţific. De asemenea, filmul lui Sucsy atacă şi problematica liberului arbitru, atingând coarda sensibilă a publicului feminin. Bazându-se exclusiv pe distribuţie, filmul poate părea un potpuriu de Nu-mă-uita, cu flashback-uri siropoase, cu multe clişee. Tânăra Rachel McAdams se simte în largul ei cu acest gen de partitură, iar actorul Channing Tatum este adorabil în amorul său disperat. Deşi este un actor decorativ (ex-model-stripper) acumulează capital de simpatie din partea spectatoarelor dornice să vadă şi altceva decât Russell Brand, Seth Rogen sau Adam Sandler. În film, nu există glumiţe pigmentate cu aluzii la sex à la Jennifer Aniston sau Cameron Diaz, doar unele accente de dramă old-fashioned. Pelicula The Vow poate fi un antidot pentru cinismul care ne copleşeşte în comediile americane actuale, încercând astfel să întărească ideea că dragostea nu a dispărut definitiv.
8) The Proposal (R: Anne Fletcher)
O „veterenă” a comediilor romantice ale anilor ’90, inepuizabila Sandra Bullock, o va evoca pe predecesoarea sa, inegalabila Katherine Hepburn, în comedia The Proposal. Filmul este un fel de avertisment pentru „carieristele” atletice, cocoțate pe tocuri de unsprezece centimetri, în taioare de la Prada, fiindcă tic-tac-ul biologic și presiunile sociale le pot provoca bătăi de cap. Urmând schema hollywoodiană a comediilor despre mariajele „în alb”, The Proposal va beneficia, totuși, de rozul necesar. Bezeaua ivită din qui-pro-quo-ul de la baza scenariului este distribuită din belșug, pe parcursul unui week-end romantic, în Alaska. Logodnicul de ocazie se dovedește a fi nu numai un subaltern docil, dar și un șarmant cu potențial comic. Anne Fletcher mixează codurile comediei romantice și-i confruntă pe Sandra Bullock și Ryan Reynolds cu o avalanșă de situații-limită. Echipată în pijamale, luptându-se cu un caniș rebel, dar și cu hoarda de rubenedii a viitorului soț, urmașa lui Katherine Hepburn renunță la tonul autoritar și se lasă îngenuncheată de amor, ajutată de hâtra bunicuță a lui Andrew.
10) Bridesmaids (R: Paul Feig)
În anii ‘90, Julia Roberts şi Cameron Diaz stricau un tort de nuntă în comedia My Best Friends Wedding, un reper al comediilor matrimoniale, bazate (adesea) pe qui-pro-quo. În 2011, spiritul rebel al lui Wiing şi al partenerelor sale de platou respinge cu brutalitate acest tip de decor din filmele cu nunţi (cu mult roz, frişcă şi sirop), transformând o scenă aparent amuzantă într-o crâncenă răzbunare. Pe canavaua poveştii, se brodează intrigi tipic feminine, printre replici şi situaţii care, uneori, muşcă şi chiar rănesc. Realizat de un bărbat, Bridesmaids, nu străluceşte în ceea ce priveşte regia, pelicula se bazează pe distribuţia feminină formidabilă şi pe replicile deocheate (persoanele mai slabe de înger ar trebui să evite unele scene), dar şi pe o notă specială, un soi de sensibilitate care o salvează de caricatural. Un veritabil cocktail exploziv, filmul bifează farsa americană reformată. Producătorul Apatow i-a încredinţat cârma lui Paul Feig (mai puţin celebru, dar care a creat un serial-cult Freaks and Geeks) şi a adus în faţa publicului o peliculă scrisă şi realizată de femei, film ce tratează teme precum tensiunea dintre prietene, mariaj, relaţiile dintre adolescente, angajamentele sau deziluziile. Rivalitatea feminină nu este doar un pretext pentru amuzamentul publicului, la fel cum povestea lui Annie (Kristen Wiig) oferă filmului nuanţe ce nu pot fi detectate în comediile de gen. Annie intră în competiţie cu Helen (Rose Byrne), bogata, sofisticata şi supercompetenta organizatoare de evenimente, prietenă a lui Lilian (Maya Rudolph). Helen aterizează ca un meteorit în „stratul de flori” al relaţiei dintre Annie şi Lilian, încercând să-i saboteze eforturile lui Annie în organizarea nunţii celei mai bune prietene. Succesiunea de catastrofe-ilare (cea mai corozivă este toxiinfecţia alimentară declanşată tocmai într-un butic chic) prin care trec eroinele este o analiză a universului feminin, care se dovedeşte a fi mai „competitiv” decât Jocurile Olimpice. Trebuie urmărită cu atenţie Kristen Wiig cum atrage atenţia unui poliţist sau cum transformă o călătorie cu prietenele într-un delir etilic-agresiv. La fel, Melisa Mc Carthy (seriile TV Gilmore Girls şi Mike & Molly) este aici „urâţica dezinhibată”, dovedind că Zack Galifianakis din Very Bad Trip este doar „un diletant” în comparaţie cu ea.
Cu femeile nu e ușor de glumit!
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
