În viață întâlnim trei tipuri de prieteni: prieteni pentru un interes, prieteni pentru o perioadă de timp şi prieteni până la moarte… Se spune că evenimentele fericite sunt cele care îi aduc în viaţa noastră, iar cele nefericite îi pun la încercare. Pentru că, aşa cum inspirat remarca Mihail Sadoveanu, unii prieteni sunt ca umbrele – nu apar decât atunci când este soare… Şi, până la urmă, nu ne vom aminti de cuvintele duşmanilor, ci de tăcerea prietenilor noştri…
Gandhi asemăna prietenia cu un diamant: se găsește rar, valorează mult și se falsifică des… Cred că de aceea prietenul adevărat nu îl găseşti la capăt de drum. El e acolo, lângă tine, păşiţi împreună pe drumul vieţii, îţi stă alături, indiferent cât de abruptă devine calea, indiferent de prăpastiile care se cască din loc în loc. El ajunge întotdeauna la timp, ceilalți ajung doar când au timp… Pentru că un prieten adevărat îţi cunoaşte defectele, dar dă valoare calităţilor pe care le ai, îţi recunoaşte limitele, dar are încredere în posibilităţile tale, îţi simte îndoielile, dar îţi întăreşte credinţa, este omul care vede florile trandafirului care eşti şi nu se înţeapă în spinii lui.
El este o parte din tine oglindită în el, valorează mult şi nu are preţ. Este cel care înțelege ce ai fost și acceptă ce ai devenit. Te priveşte în ochi şi îţi spune: „Nu pot să-ţi dau răspunsuri la toate problemele vieţii, nu am soluţii de fiecare dată pentru temerile tale, dar pot să te ascult cu răbdare şi înţelegere și să particip la zbuciumul tău; nu pot să înlătur din calea ta obstacolele de care te vei împiedica, dar îţi pot oferi mâna ca să nu cazi sau ca să te ridici; nu pot evita să suferi când o durere îţi sfâșie sufletul, dar pot plânge cu tine şi te pot alina adunând în palma mea bucăţile sufletului tău, iar tu vei fi din nou bucuros de viaţă şi-ţi voi vedea recunoştinţa în ochi…”
sursă foto: cosmopolitan.com
Prin urmare, să avem înţelepciunea de a ne înconjura de oameni care ne fac fericiţi, oameni care ne ajută atunci când avem nevoie, nu care se mişcă înspre noi anevoie, oameni care nu ar profita niciodată de noi pentru că sunt oameni cărora le pasă… Ei sunt persoanele acelea rare precum pietrele preţioase pe care merită să îi păstrăm în viața noastră cu orice preţ, întrucât toți ceilalți sunt doar în trecere. Iar cel mai bun prieten este cel care rămâne…
Se spune că oamenii sunt ca semnele de circulaţie: unii merită prioritate, pe alţii e mai bine să îi depăşim, pe alţii să îi evitam, iar la alţii chiar merită să ne oprim. Dacă ne-am continuat călătoria vieţii fără anumiţi prieteni, e clar că asta s-a datorat unei fracturi emoţionale. Spre deosebire de fracturile osoase, cele emoţionale se soldează invariabil cu formare de calus vicios. Da, se poate reface o legătură ruptă cândva, ne pot ajunge din urmă cei care ne-au greşit, dar oare vor mai merge alături de noi zâmbind cu aceeşi căldură precum odinioară? Mă îndoiesc! Pentru că cel mai greu în viaţă nu este să ierţi, ci să mai ai încredere…
Pe Dan îl găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Înduioșătoarea poveste a lui Diego
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
