Bucureşti, trafic greu, un şofer de taxi limbut, trecut de 60 de ani, discuţii despre politică, societate, familie, bani şi, inevitabil, despre femei.
Dom’le, prin optzeci şi ceva, am luat-o pe una de la Hotel Ambasador pe la 5 dimineaţa, m-aţi înţeles? Şi am dus-o la Bucur Obor. Dom’le, era clar ce făcea femeia, m-aţi înleţes? Îmbrăcată mai deocheat, fusta mai scurtă, ce să mai… Eu m-am uitat, mi-a plăcut, da’ n-am zis nimic. Femeia era de nota 10! Ştiţi de ce era mai bună aia decât panaramele pe care le iau azi de pe la hoteluri?
Eu: de ce?
Dom’le, femeia mi-a zis s-o duc repede că vrea să ajungă acasă înainte să se scoale fiică-sa ca să-i facă de mâncare. Păi, una din ziua de azi o pune pe mă-sa să facă de mâncare pentru copil, m-aţi înţeles?
Eu: deci s-a schimbat femeia în anii ăştia?
Dom’le, mie mi-e clar că s-a schimbat. Femeia de atunci avea frica lui Dumnezeu. Femeia de astăzi are frica banului. Mă înţelegeţi? Adică… eu vă spun că vă văd tânăr. Femeia de azi e altfel. Recuperează timpul pierdul în communism, în atâţia ani de stat plecată în faţa bărbatului.
Eu: păi, înainte era bine? Adică, era corect ca femeia să fie subjugată de bărbat?
Dom’le, nu zic că era corect, dar era bine. Mă înţelegeţi? Aveau toate o armonie, un balans, mă refer la lucrurile din viaţă. Fiecare avea locul lui. Mata ai nevastă?
Eu: nu.
Eh, vă spun eu cum e cu nevestele de astăzi. Nu mai ştie să facă ciorbă, nu mai ştie să facă un şniţel, nu mai ştie să pună o murătură. Dom’le, da’ nu asta e problema! Că există restaurante, că până la urmă şi mata ai două mâini şi poţi să faci. Da’ e vorba că aveau o educaţie a familiei, aveau ele pentru sine un rost, preţuiau şi ele ceva. Eu când mă duc noaptea pe la cluburi şi iau gagicuţe cu maşina mă sperii. Păi, ce educaţie au ele? Ce vor ele de viaţa asta?! Dom’le, dacă bărbatul e vagabond, se duce dracului o căznicie. Dar dacă femeia e vagaboantă, se duce dracului o viaţă. Că e deşteaptă şi ştii cum le face? Ţac pac, nici nu vezi! M-ai înţeles?
Eu: păi, şi astăzi, chiar toate femeile sunt aşa cum ziceţi dumneavoastră?
Dom’le, nu! Nu toate sunt aşa. Dar alea după care întorci capu’ pe stradă să ştii şi mata că majoritatea sunt. Eu sunt de modă veche. Nu am treabă cu gândirile astea liberale. Eu cred că dacă mergi pe stradă şi eşti îmbrăcată cu două cârpiţe de nu-ţi ajunge nici să te ştergi pe mâini după ce te-ai spălat, nu e treabă bună! Unde mai este misterul unei femei? Unde mai este chinul ăla când te zbăteai să vezi o ţâţă? Eu mergeam la disco şi mă închinam trei zile dacă vedeam un piept mai decoltat. Azi te uiţi la femei ca la vitrine. Nici nu le mai deranjează.
Eu: păi, şi atunci unde sunt femeile bune? Unde să le căutăm?
Dom’le, nu ştiu asta. Nici să te duci la bibliotecă nu e bine, dar nici să le culegi din prin baruri. Nu ştiu eu să dau sfaturi. Dar dacă o găseşti pe una care să fie cum trebuie, trebui s-o ţii bine! Nici cu disperare, că lumea-i plină de femei.
Eu: păi, o fi plină de femei, dar nu toate sunt bune, nu?
Da… aici aveţi dreptate… aşa e. Dom’le, nu ştiu! Cu femeile trebuie avut grijă! Dacă o găseşti, ţine-o bine! Domnule, ştiţi care este problema? Viaţa asta este scurtă şi păcătoasă. Un bărbat fără o femeie, în jungle asta, este mort. Mă înţelegeţi? Dacă nu ai pentru cine să ajungi acasă… fâs! Degeabă te mai duci. Fără femeie nu există acasă. Femeia e aia care face casă să devină acasă. De-aia ziceam de gătit, de curat… o casă de bărbat e ca un bordel, ca o piaţă. Femeia face casa cămin. Asta e problema…
Eu: deci femeile de astăzi nu mai pot să transforme o casă într-un cămin?
Or putea, ştiu şi eu? Dar alea pe care le vad eu seară de seară, în oraş, sigur nu pot! Păi, ce îţi trebuie ţie casă dacă umbli nopţile prin oraş?
Eu: păi, sunt tinere, îşi trăiesc viaţa…
Dom’le asta cu trăitu’ vieţii e aşa, cu dus şi întors! Depinde cum o trăieşti, mă înţelegeţi? Una e să trăieşti golăneşte, alta e să te bucuri. Păi, dumneata ştii ce urâtă e femeia beată, care nu stă bine pe picioare? Bărbaţii beţi sunt scârboşi, dar femeile bete sunt triste.
Eu: oricum tinerii de azi beau mult…
Daaa, asta e clar. Păi ce, e vreunu noaptea treaz? Dacă nu beau, n-au curaj, iar dacă n-au curaj, stau acasă şi se uită la filme deocheate!
Eu: auziţi, dar bărbaţii mai sunt astăzi la fel ca înainte?
Dom’le bărbaţii au fost golani din totdeauna. Şi atuncia şi acuma. Acuma e mai rău că au la tot pasu’ cu cine. Înainte era mai greu. Eu o aveam pe una în Titan, mă duceam numai la ea, mă înţelegeţi? Nu umblam de la una la alta şi dup’aia să mă duc la nevastă-mea jegos. E o chestie de principii aici. Are şi golănia asta nevoie de respect. Da’ acuma, băieţii ăştia nici când se îmbată niţel n-au cine-ştie-ce sânge pe sistem. Asta e treaba. Înainte noi aveam c***, acuma ăştia micii nu ştiu ei cum e treaba. Şi ştiţi de ce? Că, atunci ,ca să ajungi la o femeie în pat trebuia să te lupţi. Trebuia să ai sânge în pantaloni! Păi, azi? Azi îi iei două sucuri cu alcool, o plimbi cu maşina două ture de Dorobanţi şi gata! Nu mai zic… dacă o duci la mall şi îi iei nişte chiloţei sau o duci la mare, gata, faci ce vrei tu cu ea.
Eu: auziţi da’ vi se pare corect ca bărbaţii să înşele?
Dom’le, nimic pe lumea asta nu e corect… înşală, înşală, dar acasă să fie tată şi soţ model. Mă înţelegeţi? Dom’le, astăzi a dispărut eticheta! Şi la femei şi la bărbaţi. A dispărut dichisul.
Eu: adică?
Adică… Ia uite-l pe-ăsta cum se bagă! Şi şoferul încetineşte, deschide geamul şi înjură ca la uşa cortului. Ridică înapoi geamul şi îşi reia vorba neterminată. Dom’le, adică eticheta asta impune respect. Azi, familia este o obligaţie, de-aia nu se mai pune atâta respect şi iubire. Ce zic femeile? Sunt obligată să mă mărit, nu să fac ciorbă! Înainte ziceau vreau să mă mărit şi vreau să-mi fac bărbatu’ fericit. Nu ştiu dom’le, e complicat, s-a schimbat multe în timpu’ ăsta. Ori eu am rămas în urmă, ori am luat-o prea tare înainte. Tineretu’ ăsta, femei şi bărbaţi, e aşa… în două ape. Aici… acolo… Facem la stânga după tramvai sau înainte?
Eu: înainte…
Discuţia a fost savuroasă. Nu ştiu ce concluzii să trag, dar dreptatea este undeva la mijloc. Timpul schimbă multe. Percepţii, atitudini, propulsii personale. Femeia de atunci a murit, cea de acum renaşte. Important este să nu pleci la drum cu prea multe prejudecăţi. Mi-e greu să spun asta, dar probabil că aşa stau lucrurile. Cu cîte mai puţine, cu atât mai bine. Filosofia este filosofie, dar tot pragmatismul conchide oricare eseu asupra nemuririi sufletului: facem la stânga după tramvai sau înainte?
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
