Am fost diagnosticată cu calculi biliari, mulți și mari. Din 2011 când am aflat, am căutat să evit, să ignor faptul că am de făcut această operație. De câte ori mergem la un control periodic, orice doctor căuta să mă convingă în legătură cu necesitatea operației și deja credeam că este o teorie a conspirației. Au fost șapte ani în care periodic aveam crizele și simptomele unui astfel de diagnostic și nu erau plăcute sau ușoare, dar îmi era frică de operație, spital, anestezie, cicatrici și tot ce înseamnă această decizie, așa că preferam să mă chinui. Găsisem câteva metode să le țin sub control, dar și când veneau crizele, nu mă puteam da jos din pat. Iar în permanență aveam grija că, dacă plec undeva, mă apucă o criză în avion. De asemenea, tot ceea ce citeam în presă, media despre sistemul de sănătate, tot ce a urmat după tragedia Colectiv, diagnosticul pus greșit unui apropiat care a dus la operație (care putea fi evitată) și multe alte povești, interacțiunea cu tot felul de medici care te iau la rost sau peste picior (indiferent că este vorba despre sistemul medical de stat sau privat), te ignoră, nu îți explică și te tratează ca pe un analfabet, și ești „analfabet” că nu ești educat în a cunoaște bolile și ceea ce presupun, au contribuit din plin la ezitarea mea.
În plus, nu poți fi forțat să te operezi doar că trebuie să te operezi, dar trebuie să ai posibilitatea să îți alegi medicul. Relația cu medicul este o relație de încredere, este personală și pentru unul, și pentru celălalt, trebuie să te poți simți în siguranță, să poți să oferi cât mai multe detalii pentru un diagnostic corect, să fii ascultat. Iar medicul trebuie să simtă că l-ai ales și că ai încredere în el. Este atât de personală această relație pentru că alegi să te deschizi, să fii vulnerabil, să ai încredere, iar pe masa de operație ești chiar deschis, mai mult decât deschis, crăpat, inert, defect, fără niciun fel de scut de protecție, doar în mâinile medicului pe care l-ai ales.
dr. Emil Popa
Am avut aceste trăiri și convingeri până într-o zi când, forțată de împrejurări, viața mi-a scos în cale, un medic. Și nu doar un medic cu experiență, ci un om, un om bun. M-am dus la doctorul Emil Popa de la Spitalul Colțea și mi-a schimbat literalmente viața! Domnului doctor îi pasă cu adevărat de pacienții lui și îi sunt recunoscătoare pentru totdeauna. Un medic în adevăratul sens al cuvântului. Având această vocație, pur și simplu a topit orice urmă de îndoială și neîncredere. Mi-a dat curaj. Un medic cu valori, principii, care redă încrederea oamenilor, pentru care, mai presus de orice, este binele pacientului. Am fost primită cu blândețe, respect, căldură, siguranță și mi-a recomandat ce este mai bine pentru mine (nu m-a presat sau judecat că nu am făcut până acum operația) și a lăsat la alegerea mea să iau o decizie. Mi s-a explicat în detaliu cum urmează să decurgă operația, ce strategie există pentru incizie, unde sunt plasate, câți centimetri, dacă se descoperă complicații și este nevoie de o altă strategie, cât de mare poate fi incizia, cât timp poate dura recuperarea. Eram și eu implicată în poveste prin această abordare și mă simțeam ascultată și respectată, deja nu mă mai gândeam la cicatrici, știam că le va face cât mai mici. Toată interacțiunea, consultațiile, discuțiile, analizele au decurs minunat, chiar nu am alt cuvânt să descriu, având în vedere că nu este situația ideală de petrecere a timpului într-un spital și nu orice spital, ci un spital de stat. În patru zile am fost internată, cu tot cu analize, operație și recuperare, și a fost alături de mine chiar și din concediu.
Am putut merge la câteva ore după operație și trezirea din anestezie. Nu am avut nicio durere sau senzație de rău după anestezie, doar poftă de mâncare și de viață. Am plecat acasă pe picioarele mele, cu geanta pe umăr și o plimbare până am găsit un taxi. Într-una dintre călătorii, în timp ce îmi despachetam bagajul, rula în fundal televizorul și era o emisiune pe Rai1 în cadrul căreia o invitată, o italiancă trecută de prima tinerețe, spunea că noi am ajuns să folosim cuvântul „bun” pentru restaurante, filme și tot felul de lucruri și mai puțin sau aproape deloc, pentru a descrie o persoană. Acest cuvânt ce exprimă calități morale pozitive, desemnează pe cineva care face bine altora, binevoitor, blând. Este o persoană bună. Ești o persoană bună. Sunt o persoană bună. E ca un ecou ce mi-a rămas în minte de atunci. Așa este Domnul doctor Emil Popa, un om mare care a ales și alge zi de zi să rămână aici, în țară, cu toată dedicația și experiența sa de medic.
Dr. Emil Popa are o experiență vastă în tratarea pacienților chirurgicali în clinici de stat (Spitalul Colțea), dar și o activitate de peste 15 ani în domeniul medicinii private. A efectuat multiple stagii de specializare în Franța – Strasbourg Hopital de Hautepierre – Chirurgie generale et digestive și Centrul de formare în chirurgia laparoscopică – IRCAD/EITS și SUA – membru al American College of Surgeons din 2006 cu stagii de chirurgie oncologică la MD Anderson Cancer Center Houston, Memorial Sloan Kettering Cancer Center – New-York. Deține competențe în chirurgie laparoscopică, endoscopie digestivă și ecografie generală. Este preocupat de folosirea metodelor minim invazive în diagnosticarea cancerelor digestive și cancerului mamar. Deține competențe în chirurgie laparoscopică, endoscopie digestivă și ecografie generală. Este preocupat de folosirea metodelor minim invazive în diagnosticarea cancerelor digestive și cancerului mamar și în tratamentul minim invaziv al acestora, folosind ecografia în localizarea cât mai timpurie a tumorilor mamare și endoscopia digestivă în tratamentul precoce al leziunilor digestive.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
