Unul dintre cele mai dezbătute subiecte de pe rețelele de socializare pare a fi divorțul. Și nu actul în sine, ci cât e de bine să fii singur și fericit, căci dragostea te așteaptă după colț, cum renaști din cenușă și cât de puternic e musai să devii.
E trist când vezi cu câtă ușurință oamenii aruncă la gunoi ceea ce au clădit împreună. Să fim înțeleși, nu vorbim acum despre relațiile abuzive, fizic sau verbal, din care e musai să fugi cât te țin picioarele. Ci de relațiile care au început din dragoste, care au continuat cu dragoste și care, undeva pe drum, s-au pierdut. Iar oamenii nu le mai caută, ci își doresc să găsească alte relații, proaspete, care să înlocuiască ce au pierdut.
Toți ne schimbam, în bine sau în rău, iar timpul și viața ne transformă calitățile cu care ne-am înhămat la căsnicie. Dar asta nu înseamnă că suntem mai puțini capabili de iubire, mai puțin demni de ea sau că putem fi schimbați ca o floare care s-a ofilit și o arunci fiindcă poți cumpăra alta proaspată de la supermarket. Floarea dragostei, dacă este îngrijită, udată și plivită, va renaște. Oamenii nu mai au nici timp și nici voință să își îngrijească floarea dragostei. Lipsa aceasta de voință e alimentată de media încontinuu – “dacă Brad și Angelina care sunt tineri, frumoși și cu bani nu au reușit în căsnicie, cum să reușim noi, restul?”. Vă spun eu cum: cu grijă și cu atenție. Și cu multă comunicare.
Sunt cazuri în care niciunul dintre parteneri nu își mai dorește să continue, ambii fiind fermecați de iluzia fericirii de după colț. Iar căsnicia se încheie.
Dar mai sunt și cazuri în care unul dintre cei doi ține cu dinții de relație. Și luptă. Pentru ce atâta chin, veți spune voi. Pentru omul cu care te-ai căsătorit, pe care l-ai luat de bun și cu care ai vrea să îți petreci restul zilelor, dacă nu ar fi așa al naibii de încăpățânat. Să discute și să înțeleagă niște concepte cheie pe care i le comunici. Suntem așa de orgolioși, încât nu ne putem închipui că celalalt s-ar putea să aibă dreptate. Ne amăgim cu iluzia că îl/o vom găsi pe cel/cea care o să se potrivească perfect și care nu o să își dorească nimic în schimb. Că nu o să dorească să ne schimbe.
Apropo de schimbare, de ce lumea vehiculează atât de mult “mă iubești așa cum sunt ori nu mă meriți”? Dacă te iubesc, nu e musai să îmi placă toate defectele pe care le ai. Sunt de acord să nu te schimbi pentru nimeni, dar e necesară și o continuare… nu îți schimbi personalitatea astfel încât să nu te mai recunoască nici maică’ta, dar poți să apreciezi ce sugestii primești și să alegi care îți este benefică pe termen lung. Nu te desparți de EA, fiindcă ți-a spus să îți strângi șosetele, iar tu ești un bărbat independent și nu te schimbi pentru nimeni! O căsnicie presupune compromisuri mici: eu fac cafeaua, tu aduci brioșele; eu sunt ok cu ideea de ieșit la bere cu băieții (sau shopping cu fetele), tu nu sari calu’ și nu stai câte șapte ore. Iar toți cei care vă strâmbați la ideea de a cere opinia partenerului în caz de activități separate de familie (“vai, da’ ce, sunt la stăpân?”), treziți-vă! Nu, nu ești la stăpân, dar nici singur nu ești. Faci parte dintr-o mică comunitate ce are anumite reguli valabile pentru amândoi, pentru a funcționa corect și echitabil. Plus câteva responsabilități pe care să le ai în vedere când îți faci planul de nebunii de unul singur. Nu ești la stăpân, nu ceri voie, ceri o opinie vizavi de planurile VOASTRE legate de perioada în care vei lipsi.
Oameni buni, treziți-vă din iluzia căsniciei care merge singură, fără să o împingă nimeni! Uitați-vă la partenerul vostru și vedeți cât efort depune. Deschideți ochii, sufletul și mintea! Nu vă așteptați să vă iubească doar pentru ceea ce sunteți, fără a mișca un deget. Partenerul va obosi să tragă de unul singur și o va da naibii de căsnicie! Și nu vă faceți speranțe că veți găsi dragostea cea adevarată, care să nu vrea să vă schimbe, după colț! Lucrurile bune se întâmplă oamenilor buni.
“Succesul într-o căsătorie nu provine numai din găsirea partenerului potrivit, ci din condiția de a fi partenerul potrivit.”
Barnett R. Brickner.
Guest post by Cristina Poizan
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
