Mod de prezentare: picături. Bine, pentru sofisticaţi şi cei cu sufletu’-mpăcat, se recomandă comprimatele filmate. Nu, nu cum credeţi voi. Vă şi veni ideea. Ca Bergman, Ingmar Bergman, Truffaut sau chiar Antonioni. Pentru sensibili, aparent, dar excentrici, adică fireşti, pe dinlăuntruri, ar merge Mihalkov. Pentru nostalgici, purtători de preaplinuri, Roger Vadim.
Indicaţii: în caz de nervozitate, agitaţie de origine obscură, dusă până la anxietate, sindromul peretelui singur şi pierdut în timp, de fapt straşnic înfipt în ăilalţi doi, da’ asta numa’-n spaţiu. Se recomandă minionele, acestea adecvându-se perfect pornirilor ocrotitoare, fie ele şi sporadice, în formă de puseuri violente (o dată la 2-3 ani). Nu vă lăsaţi seduşi (a se citi „păcăliţi“) de aspectul lor fragil şi delicat. Pot deveni împieliţate dacă, într-o clipă de sincopă de inspiraţie, apelativul sau referinţa la ele ar fi „aia mică“. Paradoxurile necesare şi complet dezirabile lângă ele se trăiesc. Iar când sunt însărcinate, comandaţi neapărat o lectică. Arată imperial. Modul de prezentare iniţial – picături – li se potriveşte mănuşă.
Sunt ferm contraindicate longilinele, deoarece le-apucă dracii în mod incontinent fiindcă protecţia dorită se transformă pentru ele într-o continuă (şi mereu prost primită) senzaţie de stăpânire, dacă nu chiar cotropire. Deci, nu. Trebuie lăsate singure până la următoarea dată de revizuire. În caz de cucerire involuntară, a se renunţa în cât mai scurt timp posibil (fără a consulta, în prealabil, medicul sau farmacistul) la pradă, ea având nişte pretenţii supărătoare la o primă vedere, ulterior acestea devenind insuportabile. Atenţie!: Victima este (statutul îi permite) incorigibilă şi administrează pe cale orală nişte invective demne de o petrecere eşuată.
Mod de administrare: individual. Se înghit fără a fi mestecate. Nu începeţi să aspiraţi la o condiţie erbivoră, că spulberul e-aproape. Deşi cei mai mulţi pacienţi simt flăcări pe gâtlej, nu este indicată diluarea cu niciun fel de lichid. Am zis niciun fel. Clar?! Desensibilizarea începe de la prima administrare. Imunizarea vă va costa o fericire-n reprize imprevizibile (ca date şi forme de manifestare), haotice şi aşteptate zilnic prin mulţi cârcei în gambe. Nu luaţi magneziu, spasmele sunt sufleteşti, însă pentru adormirea bănuielilor pacientului şi, astfel, evitarea oricărui fel de criză, producătorul a decis ca ele să se manifeste fizic, în acest mod deconcertant. Iniţial.
Efecte secundare: Administrarea acută nu implică în mod obligatoriu apariţia reacţiilor adverse. Nu pe moment. Pot apărea, la un interval imposibil de aproximat, depinzând de constituţia stomacului pacientului, următoarele manifestări: nestare, nesiguranţa fizică a obiectelor din jur, pentru care gravitaţia nu mai este o forţă deprinsă degrabă după naştere, ci o lege inexorabilă, exfolierea trăirilor de suprafaţă, lucru ce remodelează conceptul clasic şi perimat de evantai, un dârdâit toracic, dublat de clănţănitul intermitent al dinţilor, o reacţie asemănătoare îngurgitării accidentale a unei cantităţi mari de ghimbir sau o apatie ce paralizează atât corpul, cât şi generatorul aflat pe palierul superior (geografic vorbind), dând naştere unei întrebări aparente, ce este, în fapt, singurul răspuns: „De ce nu simt nimic?“
Interacţiuni: Exclusă administrarea a două (mai multe înseamnă o propensiune patologică spre modul kamikaze) medicamente de aceeaşi natură simultan. Acest fapt ar potenţa depresia, fapt reprobabil. E un medicament de nişă. Exclusivist. În caz de nerespectare a indicaţiei, nu cereţi sfatul nimănui, ci aşteptaţi cu inima coborâtă-n tălpi represaliile ce vor veni crunt, prompt şi binemeritat. Dacă scăpaţi cu viaţă, revizuiţi-vă statutul de muritor şi consideraţi acest fapt aleatoriu. Consultaţi prospectul vinovatului iremisibil. Nu-l veţi găsi. Mulţumesc pentru încredere.
Precauţii: Deşi umblă vorba prin talcioc de multă vreme că substanţa activă e imposibil de înţeles vreodată, vă avertizez că aici nu suntem la vreo serbare cognitivă. Deci: curaj! Dar nu şi derivatele lui.
Supradozare: Nu este posibilă.
Data revizurii prospectului: zilnic, îndeobşte dimineaţa, când ea are porniri criminale la adresa oglinzii, a cărei fidelitate cu noaptea-n cap nu foloseşte nimănui. Dar nimănui. Urmează un parcurs obişnuit, în care ea traversează, adesea fără să se asigure, stări ce n-au cum să fie complementare, în veci, în ochii pacientului, însă medicamentul are alcătuirile lui proprii, alchimice, şi, în cazuri fericite, muzicale. Trecerile frecvente şi dătătoare de perplexitate între diverse dispoziţii, precum şi alegerea contrasensului nu se tratează. Tratamentul nu se acceptă, tolerează, bombăne şi, cel mai grav, sunt contraindicate speranţele deşarte că se va schimba azi, mâine sau măcar cândva. Se iubeşte. Avertisment!: Temerile, spaimele sau angoasele sunt complet interzise pe toată durata tratamentului.
Bibliografie selectivă: Zoloft, Zyprexa, Prozac. Plagiat pe faţă, remuşcări inexistente, speranţă senzaţie vagă de compilare, din Haloperidol, evident, picături.
Citiţi şi
Citiţi şi
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
