“Ce vrei, femeie?” „Nu știu” va fi probabil primul răspuns al oricărei femei la o așa întrebare. Apoi se va gândi mai bine și-ți va înșira aproape cu răsuflarea tăiată tot ce crede ea că îi lipsește – îți va spune că vrea o poveste de dragoste cum nu s-a scris vreodată, chiar dacă ea a trăit-o poate nu o dată, ci de câteva ori bune, îți va spune că vrea pasiune și iubire care să o consume și să-i dea toată lumea peste cap, deși le-a trăit pe amândouă până în măduva oaselor, apoi îi vor străluci ochii într-un extaz pierdut când îți va spune că vrea toate astea de la cineva care i le-ar putea dărui toată viața, deși cineva ar fi putut…
Se va opri un moment să respire, un interminabil moment în care parcă îi trece toată viața pe dinainte, pentru ca apoi să-și ridice privirea spre tine și să-ți zică aproape dându-se bătută – „Vreau să fiu fericită!”, de parcă fericirea asta s-ar târgui la piață sau ai putea s-o iei cu împrumut.
Ce nu știu însă femeile este că fericirea e aproape întotdeauna la îndemâna noastră, dar nu mereu avem curajul să alegem ceea ce ne face fericite. Cred cumva că pentru bărbați e o idee mai simplu să fie fericiți, ei, de obicei, sunt mai cerebrali, își fac un plan și odată ce găsesc ceea ce caută sunt fericiți. Pentru femei, însă, fericirea e atât de relativă, ele sunt proverbial nemulțumite și să întâlnești o femeie cu adevărat fericită în ziua de azi a devenit o loterie în toată regula.
Și singurele vinovate pentru acest lucru suntem chiar noi – trăim permanent cu ideea stupidă că ne mulțumim cu prea puțin și că merităm mai mult, când am putea atât de ușor să fim fericite. Dar nu, noi avem nevoie de dramă, ne complacem în ideea că suntem veșnic neînțelese, că nimeni nu poate să ghicească ce e în sufletul nostru, de parcă e de datoria cuiva să o facă și nu a noastră să spunem clar și răspicat ce dracului ne trebuie, ne facem planuri pe care le schimbăm de la o dimineață la alta și uneori cred că nici noi nu ne dăm seama de schimbările survenite, dar, oh, știm să ne plângem atât de bine, că nu ne iese nimic din ceea ce ne propunem.
Nici nu e de mirare că am căpătat de-a lungul timpului reputația de nestatornicie cronică combinată cu dramatism cât pentru 10 tragedii grecești, dar cumva asta cred că s-a transformat și într-un farmec aparte al nostru. Unii ar spune că se pot oricând baza pe teatralitatea unei femei și când mai avem excese de normalitate aproape că e un indiciu că și atunci e ceva în neregulă și ce va urma sigur nu va fi de bine.
Un lucru însă e sigur – unei femei i se va urî cu binele când poate te aștepți mai puțin, dar nu lăsa asta să te afecteze prea tare. E, până la urmă, karma ei și așa cum i se urăște, așa poate să-și și revină ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ea nu știe ce vrea, asta e clar, dar poate ști foarte bine la un punct în viața ei ceea ce nu vrea și atunci ferește-te cât poți din calea ei. O femeie cu un scop în viață va răsturna multe lumi până va scăpa de ceea ce nu-și dorește.
Dar așa cum a spus și Oscar Wilde la un moment dat, „femeile sunt creaturi menite să fie iubite, nu înțelese”, cred cu convingere că poți fi netăgăduit mai fericit iubind o femeie decât întrebând-o ce vrea.
Guest posy by Irina Pascu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
