Era a treia zi de doliu pentru nefericiţii de la Colectiv. Dacă te-ai lua după tematica discuţiilor din cancelaria noastră – care nu e tocmai mică -, ai fi îndreptăţit să crezi că trăim în locul unde nu se întâmplă ceva vreodată, nici local, nici naţional, nici internaţional. Ieri am fost cu osebire atentă la ce se vorbea în preajma mea: un copil care a fost dus cu întârziere la grădi, un serial tv, cuiva îi era foame, altcuiva îi era frig şi, cu oarecari variaţii, asta s-a vorbit în toate pauzele…
Culmea a fost atunci când o colegă – şefa comisiei anti-corupţie – mi-a pus în faţă un chestionar pe tema corupţiei, o altă hârtie de completat pentru teancul de foldere de la toate comisiile imaginabile pe care le avem în şcoală (pe care le are orice şcoală!). Fiindcă trebuie să ştiţi că la hârtii stăm extraordinar de bine!
În clipa aceea am simţit că explodez – a câtă oară! -, am luat pixul roşu, şi-am barat toate paginile alea imbecile şi am scris ce trebuia: Gata cu hârtiile care ne fac să „dăm bine” în acte, gata cu vorbele goale, cu minciuna şi cu impostura. E timpul să nu mai acceptăm compromisul şi să introducem domnia legii – atât legea penală, cât şi legea morală! Am pus foaia pe masă în privirile uimite sau plecate ale colegilor: „Cum, aşa aţi scris?” „Ei… n-o cunoaşteţi pe doamna Moroianu…!?” Şi… cam atât. Apoi toţi s-au aplecat din nou asupra chestionarului despre corupţia în şcoli, pe care l-au completat cu sârg.
Ce am făcut eu la orele de ieri? Exact ceea ce voi face şi la cele de azi: engleza poate să mai aştepte, dar educaţia morală – nicio clipă! Elevii mei trebuie să înţeleagă că, dacă vor sta plecaţi şi indiferenţi la bunul mers al societăţii, dacă vor continua să închidă ochii şi să plaseze şpagă la momentul potrivit, aşa cum au făcut părinţii lor, dacă nu se vor revolta împotriva tuturor celor care vor să manipuleze ţara asta la infinit după bunul lor plac, vor fi şi ei mâncaţi de cancerul generalizat din ţara asta! Iar soluţia nu e să fugă toţi din ţară, ci să se implice s-o facă mai bună din interior!
Eu nu „fac hârtii”, eu fac educaţie atât cât pot, chiar dacă asta înseamnă „să rămân în urmă cu planificarea” – acesta fiind pretextul pe care colegii mei îl invocă neîncetat pentru neimplicarea lor în educaţia copiilor: „Nu e timp! Am de predat!” Şi le-am mai vorbit elevilor mei despre o minune de om care mi-a făcut onoarea de a mă considera prietena ei, Mimi Voicu, care a pierit nevinovată ca şi toţi ceilalţi la Colectiv…
Comentariu la articolul Noi, generația “degeneraților”, le-am dat o lecție
Guestpost by Ada Moroianu
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
