Pe 24 mai, Antoaneta Ralian a împlinit 89 de ani. Poate știți, poate nu, distinsa doamnă din fotografie este cea mai bună traducătoare a noastră din limba engleză, cu un palmares incredibil: peste 110 traduceri noi (excluzând reeditările) de romane, numeroase piese de teatru, eseuri, precum şi note personale de călătorie, prefeţe, articole, interviuri.
Și fiindcă am ajuns la interviuri, multe sunt și acestea. Și, cel puțin de când a împlinit 80 de ani, după măiestria celui care a întors fânul amintirilor ori a vânturat prezentul, Antoaneta Ralian a povestit (Stimată Dora Pavel, îţi mulţumesc că nu m-ai întrebat ce m-a îndemnat să traduc, cum traduc, cât traduc, unde traduc, ce metode am, care sunt traducerile mele preferate, ce scriitori străini am cunoscut etc. Aş fi răspuns papagaliceşte.), și a povestit și iar a povestit. Anul acesta, și-au amintit s-o întrebe de sănătate înainte de ziua ei, doi bărbați tineri, Vlad Stoicescu și Iulian Andrei, cărora le-a reușit un interviu de m-au făcut geloasă că n-am fost în locul lor. Le mulțumesc pentru poveste și, acum, iată un fragment, de încălzire. 🙂
“Traim navala mizeriei”
Cum credeti ca s-a transformat limbajul in ultimii ani?
Din pacate, in primul rand prin achizitii, barbarisme straine. Noi avem o gramada de cuvinte bune care zac nefolosite, fiindca folosim echivalente englezesti. Nu vorbesti decat cu cool, cu fast-food, cu on-line.
On-line cum s-ar traduce?
„Pe cale electronica”, ar fi o perifraza. Hai sa zicem ca on-line nu are echivalent, dar sunt mult exemple. Si sunt folosite dintr-un snobism exagerat. Nu stiu de unde nevoia asta de a folosi cuvinte straine, foarte intelectualizate, mai mult inventate. Dar sa zicem ca pretiosii, elitistii sunt totusi tolerabili.
Zgomotul strazii cum e?
Urat. Nici macar colocvial, cum ar trebui sa fie. Zgomotul strazii e ingrozitor. Traim navala mizeriei, integrarea mahalalei in centru. Si nu o spun fiindca, vezi Doamne, am stat eu toata viata in centru si mahalaua e nu stiu cum. Mahalaua ar putea foarte bine sa se cizeleze, sa se slefuiasca, dar nu o face, dimpotriva, trage in jos pe ceilalti. Si inainte era mult urat si mitocanie, dar parca le simteai mai putin.
Poate v-au protejat cartile.
Da, e posibil sa fi dus eu o viata de sera, iar acum sa fie contactul mai brutal.
Cum va explicati aceasta transformare? Pe seama caror factori o puneti?
Intrebati-l pe domnul Lucian Boia. Dumnealui va da toate explicatiile de care aveti nevoie.
Personajele lui Caragiale nu vorbesc la fel, doar ca in loc de engleza folosesc franceza?
Ele vorbesc stalcit, mutileaza cuvintele. Caragiale voia sa le dea dovada inculturii. Acum cuvintele au si multa influenta tiganeasca. In tineretea mea nu existau “naspa”, “puradei”, “pirande”.
“Misto”?
Hai sa zicem ca “mistoul” l-am avut. Dar celelalte au intrat in limba si nu cred sa mai iasa. Sunt multe expresii noi. “Pe bune”, de exemplu. Ce inseamna “pe bune”? Inainte se spunea “cu adevarat”. Nu ma deranjeaza, dar ma intreb cui i-o fi venit ideea sa zica “pe bune” si mai ales de ce. Limba e un organism viu, dar parca e prea viu acum.”
La bună citire!
Citiţi şi
Ce pierdem de când nu mai citim
