La Paz se află la o altitudine ce variază de la 3500 de metri, în zonele rezidențiale mai joase, până la mai mult de 4000 de metri în El Alto. Cu cât urci, cu atât este mai puțină vegetație, mai frig, iar casele sunt mai sărăcăcioase, făcute în marea lor majoritate din chirpici. Cu cât cobori, cu atât este mai verde, mai cald, iar casele sunt mai bogate, făcute în marea lor majoritate din cărămidă. Dramatismul acestei societăți stratificate vertical este accentuat de vârfurile andine care înconjoară orașul. Peisajul este zguduitor și poate fi admirat în toată splendoarea sa de la unul din punctele de observație amenajate în oraș – Mirador Monticulo, Laikakota sau Killi Killi.
La Paz nu este un oraș ușor de înțeles. Farmecele sale sunt de multe ori ascunse în mici subtilități. În spatele traficului haotic te poți bucura de eleganța cartierului Sopocachi, un fel de Lipscani local, plin cu cafenele, baruri și restaurante încântătoare. Poți, de asemenea, ieși la promenadă pe Paseo del Prado, unde te poți opri pentru a vedea un film la unul dintre cele mai vechi cinematografe din Bolivia, poți admira vestigii pre-incașe la Muzeul de Arheologie, cumpăra produse artizanale de o calitate excelentă la Walisuma sau, pur și simplu, te poți odihni pe o bancă. În piața Murillo te poți lăsa sedus de arhitectura palatului prezidențial și a catedralei metropolitane, iar dacă tot ai ajuns până acolo, trebuie să vezi impresionanta colecție de pictură colonială din Muzeul de Artă și să faci cumpărături pe strada pietonală Comercio.
În ciuda soarelui arzător din timpul zilei și a frigului care cuprinde orașul odată cu lăsarea serii, te poți plimba prin cartierele rezidențiale Achumani și Calacotto, poți „călca pe lună” în parcul cu relieful asemănător, Valle de la Luna, sau te poți lăsa învăluit de atmosfera ecleziastică a numeroaselor biserici catolice, dintre care se distinge semeața biserică San Francisco. Piața care o înconjoară este cel mai aglomerat loc din La Paz. Autobuze, taxiuri, strada cu suveniruri Sagarnaga, snack-bar-uri necostisitoare, sute de magazinașe – toate acestea creează un vârtej gros de oameni foarte interesant de privit.
În La Paz le poți privi cu încântare pe cholitas, femei metise boliviene, mergând mândre pe stradă în costumele lor tradiționale frumos colorate, care au rămas neschimbate din secolul XVIII. Le vei vedea vânzând pui sau miei jupuiți și cărând, în mantaua pe care o poartă mereu în spate, de la copii și sticle, până la frunze de coca. Le vei vedea stând în piețe în spatele movilelor de cartofi sau servind o băutură purpurie făcută din porumb, denumită chicha morada. Femei luptătoare, aceste localnice pot fi întâlnite și cu servieta în mână, mergând la birou. Dacă acum 50 de ani nu erau nici măcar lăsate să meargă pe trotuarele din La Paz, astăzi chiar ministrul de justiție al Boliviei este o cholita.
Mergând pe străzile din La Paz vei obseva că la fiecare persoană cu trăsături europene întâlneşti zece indigeni. Președintele Boliviei însuși, Evo Morales, este primul președinte din lume de origine indigenă. Faptul că populația indigenă majoritară a rezistat de-a lungul timpului și și-a luat astăzi soarta în mâini face din Bolivia o țară unică între fostele colonii spaniole din America de Sud.
Istoric, europenii au influențat enorm societatea boliviană la nivel cultural și religios. În timpul vizitei mele am observat însă o rezistență față de tot ceea ce înseamnă lumea capitalistă. În La Paz, McDonalds nu a avut niciun success. Bolivienii preferă să meargă la una din numeroasele saltenerii locale pentru o gustare rapidă. Salteñas sunt produse de patiserie în formă de semicerc, foarte populare, umplute cu o compoziție din carne de vită, de porc sau de pui, amestecată cu sos dulce, ușor picant, care conține uneori mazăre, cartofi și alte ingrediente. O delicatesă! Bolivienii preferă, de asemenea, să bea Paceña sau Huari în loc de Heineken sau alte beri internaționale, și Mocochinchi sau Papaya Salvietti în loc de Coca Cola. Ei preferă să consume Quinoa, bogată în proteine și aminoacizi, în loc de orez, și chuño, un cartof deshidratat natural la frigul nocturn, care poate rezista până la 10 ani, în loc de alimente conservate chimic.
Cu cei 6462 de metri, Illimani, cu vârfurile sale mereu albe, împodobește spectaculos orizontul La Paz-ului. Un alt reper este Muela del Diablo, un vulcan stins, care de la distanță pare un dinte cariat, și e considerat de bunicile boliviene ca fiind un loc periculos, de care trebuie să te ferești. Se spune că gaura de la baza muntelui ademenește câini și tineri în întunericul său adânc. În această parte a Anzilor, convingerile pre-columbiene, chiar dacă astăzi sunt mai mult superstiții, conviețuiesc fără probleme cu creștinismul, 93% din populație fiind catolică. Diavolii munților sunt de temut, iar figura acestora predomină într-un excepțional dans local numit diablada.
Cine se lasă cucerit de La Paz îl va descoperi frumos, încadrat de Anzi, dotat cu personalitate puternică, zgomotos și poetic. Dar La Paz, intens și problematic, este în același timp captivant.
Citiţi şi
11 hobby-uri care sunt la modă în România în 2024
Planificarea unui zbor cu un copil – ce merită să știi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
