„Săraca de tine, am auzit că ai divorţat! Dar o să-ţi refaci viaţa, cât încă eşti tânără!” mi-a spus zilele trecute o cunoştinţă.
„Viaţa mea nu e stricată, e bine mersi. Eu sunt bine şi trăiesc cu tot sufletul, mă descopăr în fiecare zi, mă bucur şi îmi place din ce în ce mai mult să mă privesc în oglindă. Dar dacă totuşi e stricată după nu ştiu ce standarde, momentan stau aşa cu ea stricată, că tare bine îmi e.”
„Când îţi refaci viaţa?” Eu nu mai pot cu întrebarea asta. Când îţi refaci viaţa, întreabă cu ochii mari toată lumea după ce ai divorţat, ca şi cum ai reintrat în circuitul Cenuşăresei care aşteaptă prinţul cu cal care o salvează şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Chiar, mereu m-am întrebat de ce poveştile se termină când prinţul şi prinţesa se căsătoresc. Păi abia atunci urmează ce-i mai interesant. Copii, grădiniţă, socri, sărbători cu ai ei şi ai lui, concedii cu el împodobit pe plajă cu umbrele, lopetele, trei bărcuţe, cinci sacoşe şi lada frigorifică… etc. Probabil nici autorii de poveşti nemuritoare nu voiau să intre în aşa o încârligătură de evenimente.
„Când îţi refaci viaţa?” sună de parcă, după divorţ, s-a aşezat cerul sub picioare, pământul deasupra şi totul este complet ruinat până când, cu chiu cu vai, divorţatul mai norocos sau perseverent, reuşeşte să pună mâna pe alt partener care să îi pună la loc cerul şi pământul.
Nu mă înţelegeţi greşit, nu spun că cineva care se căsătoreşte din dragoste şi cu tot sufletul se simte confortabil când ajunge să divorţeze sau că e normal să ţopăi de fericire când se întâmplă asta. Şi nu spun că adaptarea la o altfel de viaţă este simplă sau se întâmplă după o pocnitură de deget, mai ales dacă preocuparea sau îngrijorările nu vizează doar adulţi, ci şi copii.
Dar totuşi, instituţia căsătoriei din dragoste există de vreo 100 de ani şi deja am citit că sunt caste în India care au interzis-o pe motiv că aduce doar probleme în comunitate. Cică e mult prea bazată pe emoţie şi aşteptări exacerbate ca să poată fi un succes şi ar fi fost mai bine când era doar o înţelegere contractuală.
Mie îmi sună mai logic că predispoziţia spre bucurie şi bunăstare vine cu noi la pachet în gene şi nu depinde de un partener care să poarte pe umeri responsabilitatea fericirii noastre.
Ca atare, singur, căsătorit sau divorţat, poţi să ai viaţă stricată sau nestricată. E a ta şi o poţi face rai sau bai, indiferent dacă porţi sau nu verighetă.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
