„După anumite informaţii de care am luat cunoştinţă astăzi, aş avea anul acesta unele şanse să obţin Premiul Nobel. Deşi ar fi prezumţios să mă pronunţ asupra unui vot înainte ca el să aibă loc, îmi iau libertatea de a vă scrie pentru a risipi sau evita o neînţelegere. Vă asigur, mai întâi, Domnule secretar, de profunda mea stimă pentru Academia Suedeză şi premiul cu care ea a onorat atâţia scriitori. Cu toate acestea, din nişte motive care îmi aparţin şi din altele care sunt mai obiective, doresc să nu figurez pe lista laureaţilor posibili, şi nu pot şi nici nu vreau, nici în 1964, nici mai târziu, să accept această distincţie onorifică.“
53 de ani au trecut de când Jean-Paul Sartre a trimis această scrisoare către Academia Suedeză. Totuşi, premiul Nobel pentru Literatură i-a fost acordat scriitorului francez.
A fost pentru prima dată când un posibil câştigător al acestui râvnit premiu (de mulţi alţii) informa academia înainte de anunţarea rezultatelor că nu va accepta premiul.
Care sunt acele motive personale şi obiective care l-au făcut pe Sartre să nu meargă la Stockholm pentru a lua cei aproximativ 22.000 de euro, cât era valoarea premiului în acel an?
„Motivele personale sunt următoarele: refuzul meu nu e un act improvizat. Am refuzat întotdeauna distincțiile oficiale. Un scriitor trebuie să refuze să se lase transformat în instituție, chiar dacă acest lucru are loc sub formele cele mai onorabile, cum este această situaţie“, a explicat Sartre.
Ce se mai spune astăzi, de la 53 de ani distanţă, despre acest gest al lui:
„Jean-Paul Sartre a refuzat premiul, cred, pentru că s-a temut să treacă drept un scriitor burghez, un conformist, bun pentru Academia Franceză. Or, reputația lui se baza în mare măsură pe imaginea pe care și-a clădit-o în 20 de ani singur. De nonconformist, chiar de revoluționar etc.“
„În acea vreme, la începutul anilor ’60, mai mult, poza în comunist fidel Moscovei.“
„Să fi fost un gest calculat mediatic? A refuza un Nobel s-ar putea să aducă mai multă celebritate decât încasarea lui. Gestul lui Sartre a fost, de altfel, foarte comentat, mai ales în media franceză.“
Jean-Paul Sartre alături de Simone de Beauvoir
Continuarea acestei analize a relaţiei lui Sartre cu premiul Nobel, dar şi consideraţii în legătură cu aceea cu Simone de Beauvoir (ca bonus de lectură) găsiţi aici.
Citiţi şi
Și dacă toată viața mea a fost o greșeală?
