Nu există lucru mai de scârbă pentru ei decât să mimeze (măcar!) bucuria pentru micile-marile realizări ale semenilor. E deja lucru cert, dar îl tot observ, cu un fel de amuzament amar și cu oarece părere de rău pentru acest gen de infirmitate sufletească. Complexe multe, bucurie puțină! Puțin dai, puțin primești. Vă invit să verificați.
Dacă e vorba de Facebook, unde operăm cu aceste amărâte și comode like-uri, în locul cuvintelor, căci acesta ne e aici limbajul, ne place sau nu ne place, ei bine, decât să dea un like, pe care l-ar fi dat dacă ar fi fost vorba de vreo prostioară lejeră, ceva neutru, decât să-l dea, zic, mai bine se fac că nu văd.
La proporții comparabile, e ca și cum un invitat din casa ta te ignoră complet atunci când dai o petrecere. Stă pe canapeaua ta și se face că nu te vede. Pur și simplu are gura încleștată, scrâșnește din dinți și tot trage cu coada ochiului la tine. “Nu-mi apare ce postezi, nu știu de ce!…” Vă sună cunoscut? Uneori e așa, alteori nu, că doar știm ce zicem… mai toți am trecut prin asta.
Căci Facebook e foarte mult despre ego și despre validare, lucru bun, căci concurența împinge lumea înainte. Ne place să ne validăm, ne plac cei care ne validează. Nu ne plac cei care ne ignoră. În Facebook, ne plac chiar și cei care se prefac că ne plac. Efortul de a pune un like scuză orice, unește și apropie oamenii. Până aici, totul perfect firesc.
Dar unora nu le place deloc prea binele altora. Au alergie. În fața lui, se simt învinși, inferiori sau neputincioși. Sau li se pare că le cade rangul, ceea ce ar putea face obiectul unei recuperări. Căci se poate recupera medical acest gen de suferință sufletească!
Putem flutura anemica scuză cu lipsa de importanță a like-urilor și a Facebook-ului. Da! Dar dacă sunt așa lipsite de importanță, de ce suntem aici? Timpul nostru merită irosit pe ceva derizoriu? Să nu ne mințim! De fapt, știți de ce? Pentru că limbajul de aici e o extensie destul de asemănătoare celui din viața reală. Și pentru că avem nevoie de el. Și avem nevoie unii de alții! Desigur, vor veni câțiva și vor repeta inepta și ilogica filosofie cu “cerșitul” nostru de like-uri, de parcă cineva postează vreodată ceva cu speranța arzătoare de a fi ignorat, invalidat sau neobservat. Să fim serioși! Evident că postezi dorind ca postarea ta să fie văzută și apreciată. Ar fi anormal să fie altfel!
Ok, poate că toate astea sunt detalii, dar nu uitați că detaliile fac întregul. De dat atenție și de reflectat.
Pe Camelia o puteți urmări și aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
