Se întâmplă deseori, noaptea, când demonii măcinării de sine, iviţi năpraznic de prin cotloanele întunecate ale odăii, se aruncă pe mine prinzându-mă în lanţ înăbuşitor. Și atunci stau trează în mijlocul patului și al nopții și-mi fac griji.Tot ceea ce în miezul binecuvântat al zilei nu mă înfioară, capătă noaptea proporții fantasmagorice. Când visele îţi pleacă spre nemărginita lume și jonglezi năstrușnic cu pretențiile ei crezând că toată fericirea îți aparține numai ție… atunci se întâmplă să mă întreb: cum Dumnezeu de sunt așa de visătoare?
Trăiesc într-o lume în care dacă ești asigurat până la măsea (la modul propriu) se crede că nimic rău nu ți se mai poate întâmpla, într-o lume în care adevărata fericire e duminica la emisiunea de divertisment, în care deciziile se iau după îndelungi liste pro și contra și discuții pe ton moderat… și totuși nu pot să mă învăț minte și să mă comport rațional și ca un adevărat adult aflat în misiune deosebit de importantă. Nu tu asigurare completă de viață, nu tu ambiții mărețe de carieră sau îmbogățire rapidă, nu tu planuri de ademenire a prinților frumoși cu bani, nu tu plan B sau C, dacă B-ul nu dă roadele dorite. Deciziile le-am luat deseori ca un copil ce vede baloane minunat colorate zburând spre cerul fără de nor. Odată am avut ocazia să încep pe picior mare… o carieră pe undeva pe la Uniunea Europeană, ședințe în costume gri prelungite până în miez de ore suplimentare. Dar eu am ales iubirea… și depărtarea. Eu visez cu ochi închiși, dar și deschiși larg, și mai visez din când în când în litere înșirate prin paginile unor reviste.
Cred că asta mi se trage din copilărie. Așa spun psihologi citiți și puși în temă. Totul începe de la părinți și are rădăcini în vârsta fragedă. Părinții mei nu au trăit altcumva – s-a trăit de pe o zi pe alta, cum, de fapt, decurgea viața în timpurile comuniste… cu pumnul la gură și atunci când banul venea… te cuprindea un subit extaz… și-ți permiteai niște mici la o terasă de vară în centrul orașului, pe Promenadă. Și așa am învățat să visez, trăind de zi pe zi, din spaime și bucurii subite. În lumina plapândă a lumânării, cu lumea din afară învăluită în pană comunistă de curent, țineam un glob pământesc în mâini și-l învârteam. Așteptam până se oprea și puneam degetul pe un loc ales la întâmplare. Citeam numele, îl repetam atribuindu-i adjective magice pe care le simțeam electrizante până în capătul firului de păr, îmi imaginam surâsul oamenilor și aroma dimineților. Mă simțeam mică în fața acestor culturi imaginate, doream să facă parte din lumea mea. „Nu mai visa atât”, îmi spunea mama copleșită de lipsurile vieții… “și așa nu se va întâmpla niciodată”. Și totuși am continuat să nu o ascult.
Mai târziu, împreună cu prietenele am învățat că banul e ca și un iubit căruia i-e frică de relații prea serioase. Trebuie să-l lași, să-i dai drumul în speranță că va reveni la tine. Ne întâlneam la o cafea ce se prelungea în visare cu aromă de depărtare. Departe… departe… cât mai departe. De oameni și locuri intrate în banal, de noi. Undeva, să te regăsești pe tine. Nici o criză nu ne atingea pentru că în buzunarul nostru era tot timpul criză și nici „fete deștepte” nu eram ca să ne agațăm de vreun milionar. Vibrația marilor orașe, farurile mașinilor în lumina afișelor reflectate în betonul mirosind a vară, Montmartre –ul în primele raze ale dimineţii, când Parisul e încă un sat adormit. Eram acasă în lume. Nici un plan B, nici o siguranță materializată într-o asigurare pe viață.
Da, recunosc, sunt o specialistă în visări și nu în economisiri. Se spune că e bine să nu dai visurilor cuvânt. Pentru că e ceva atât de intangibil și inefabil în visare! Pentru că orice vis este un flirt cu destinul, e începutul unei călătorii inițiatice. Ai plecat în călătoria de regăsire al propriului EU. Și mărturisec că cele mai frumoase momente au fost de una singură. Doar eu și lumea.
Încă mai cred cu tărie că, dacă vrei să-ți împlinești dorințele, nu trebuie să aștepti nicio siguranță. Și poate viața te va surprinde cât mai plăcut. Oricum mai mult decât liniștea dată de o asigurare încheiată pentru “avarii” dentare. Ar trebui să trăim așa cum dorim, cum ne imaginăm, cum visăm. Să fim conștiente că “merităm ceva frumos” și să-l așteptăm în viața noastră. Să luăm deciziile ce ne eliberează. Și să nu ne plângem de momentele grele. Sau cel puțin nu la lumina strălucitoare a zilei. Iar nopțile, când demonii apar din nou, să aprindem lumina și să citim o carte ce ne va duce departe. Eu cel puțin așa fac.
Ce va fi mai de-acum încolo cu mine? Dorul meu de depărtare nu e stăvilit. Poate va veni momentul în care voi sta pe marginea lacului și nu voi sări în el. Voi prefera să-i privesc doar sclipirea. Dar până atunci visez la un safari în Kenya, la o excursie cu rucsacul în spinare pe Hymalaia, la piramidele dogorâte de soare, la cămile și turbane prin deșertul Thar. Și nu sunt singura. Dian Fossey – cercetătoarea cu pasiune pentru lumea gorilelor, Margaret Mead – antropologul îndrăgostit de insulele din Pacificul de Sud, baroneasa Karen Tania Blixen – enigmatica autoare a cărţii Out of Africa, toate nu “doar” au călătorit, ci și-au învins frici, au devenit mai putrenice, mai libere ca înainte, au învins bariere culturale și sexuale.
Pentru mine călătoria va continua în câteva săptămâni cu un târâm vrăjit, plin de mituri şi povești, un tărâm al filosofiei și al momentului zen. Voi descoperi culorile Indiei oglindite în sari-ul femeilor, o Indie aproape ireală, departe de orice stereotip, voi căuta acel inefabil între tradiție și modernitate. Sper că îmi veți însoți pentru început virtual drumul și căutarea. Pentru că, nu-i așa?, toți avem nevoie de ceva care să ne ducă prin noapte. Chiar și de slaba strălucire a unei lumini.
Citiţi şi
Trei lucruri pe care se întemeiază o relație de cuplu sănătoasă
Într-o mașină, la drum de iarnă, vrei să ai vizibilitate bună și să-ți fie cald
Automatizarea porților înseamnă siguranță și confort
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
