„Simt cert că înnebunesc din nou. Simt că nu putem trece din nou prin încă o astfel de stare groaznică. Și de data aceasta nu mă pot însănătoși. Încep să aud voci și nu pot să mă concentrez. De aceea fac ce pare să fie cel mai bun lucru…” Virgina Woolf, născută într-o zi de 25 ianuarie.
Așa începea ultima scrisoare adresată soţului ei, înainte de a se sinucide pe 28 martie 1941, la vârsta de 59 ani. Și-a umplut buzunarele cu pietre și s-a înecat în râul Ouse, aproape de locul unde trăia în Rodmell, Sussex.
1902
1933
Virginia Woolf a fost faimoasă pentru multe lucruri. Firește că pentru romanele ei despre Londra, viață, dragoste și pierdere într-un stil inconfundabil.
Faimoasă pentru descendența aristocratică, pentru că a locuit în Bloomsbury, un peisaj literar cu piețe umbroase, cafenele și omnibuze, cu lămpile stradale care se topesc în serile cețoase din Londra, când T. S. Eliot ar putea veni la ceai.
Este renumită pentru prietenii ei, cunoscuți sub numele de Grupul Bloomsbury, care îi includea pe pictorii Vanessa Bell și Duncan Grant, pe istoricul de artă Roger Fry și pe economistul Maynard Keynes.
Este faimoasă pentru verile din Sussex din timpul războiului, la o fermă acoperită cu trandafiri, decorată în întregime în stil post-impresionist.
Dar din nefericire faimoasă este cel mai mult pentru lunga ei luptă cu o boală mintală – bipolaritatea. Umbra pe care sinuciderea a lăsat-o asupra operei e greu de șters, deși sub descrierile nebuniei și melancoliei de care sufereau personajele sale era un vorace apetit pentru viață. „Am vrut să scriu despre moarte, dar viața a forțat și a apărut ca de obicei” scria în jurnalul ei în 1922.
Virginia a scris colorat, viu și cu umor despre tot ce a iubit – și adesea a iubit cele mai neobișnuite lucruri:
– lucrurile – personajele ei erau caracterizate de lucrurile, oricât de mărunte, pe care le posedau
– pictura – “cuvintele sunt un mediu impur, mult mai bine e să te fi născut în tăcutul regat al picturii”
– florile – e plină toată ficțiunea ei de flori: trandafiri, orhidee, maci, lalele, violete și crini.
– femeile – a avut o iubită, a fost o devotată apărătoare a drepturilor femeilor
– Londra – a scris cea mai bună ficțiune a ei în acest oraș.
Vă recomandăm să vedeți The Hours (2002), un film excepțional despre viața Virginiei Woolf. Cu Nicole Kidman.
Citiți și Sylvia Plath – când mintea nu te mai lasă să trăiești
Vă recomandăm să citiți O cameră a ei.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
