Cu Alexandru totul se întâmpla pentru prima dată, toate drumurile erau noi și eu aș fi vrut să îi cer de fiecare dată mai mult, dar nu îndrăzneam. Când a plecat și am știut că nu se va mai întoarce, i-am cerut totuși să-mi scrie câte un poem din fiecare oraș unde ajunge. Nu am înțeles niciodată prin ce miracol reușea Alexandru să adoarmă în București și să se trezească în alt colț al lumii.
Am strâns patruzeci și nouă de vederi cu poemele lui din Paris, Havana, Roma, New York și tot așa până la Alicante și Lisabona. Toate se încheiau cu aceeași dedicație: Pentru Vera, care așteaptă.
Sper că ați înțeles deja că încă mai aștept a cincizecea vedere, încă mai sper că s-a rătăcit în geanta vreunui poștaș, dar va ajunge, va ajunge, poate mâine, poate peste șapte luni sau peste doisprezece ani.
Pe Alexandru l-am primit de la sora mea mai mare.
©Edmund Teske/Michael Ochs Archives/Getty Images
Toată viața am purtat hainele care îi rămâneau ei mici, mi-a dat visele care nu îi mai foloseau și, mai târziu, toți iubiții de care nu mai avea nevoie. De altfel, am și observat că și ei acceptau, fără să facă din asta o melodramă. Mândria lor nu se rănea din atâta lucru, probabil pentru că dintotdeauna eu am fost mai drăguță.
Îi găsea în cele mai ciudate locuri, se folosea de ei, după care mi-i dăruia, fără să îi mai pese ce li se întâmpla mai departe, iar eu mă străduiam să îi fac fericiți: mă dezbrăcam înaintea lor și îi așteptam în pat, pregătită să fac, încă o dată, totul.
Poate că v-ați dat seama că am o fire riguroasă: e timpul să vă spun că urmam rețelele de fericire domestică din revistele pe care le primeam de la sora mea, după ce le citea neglijent.
Alexandru a văzut toată lumea și mă revolta că, văzând-o, o găsea atât de tristă. Eu nici nu ieșeam din București, unde am ajuns târziu, plecând din micul oraș de la malul mării. Iar poemele sale erau podurile mele înspre restul lumii și cel mai mult îmi plăcea că atunci când le citeam începea să plouă. Atunci îmi purtam umbrela ca pe un sceptru și mă simțeam ca o regină, atunci mă plimbam pe marile bulevarde fără să vreau să ajung undeva anume și inima mea bătea cu putere, în ritmul unei inexplicabile fericiri.
După Alexandru, sora mea mi-a mai dăruit un inginer, cu mâini uriașe, tot timpul mă așteptam să mă frâng sau să mă pierd în mâinile lui. A ieșit din povestea noastră fără să lase urme. El nu mi-a trimis nicio vedere, dar nici nu i-am cerut așa ceva.
A mai fost acel contabil, care nu auzea cu urechea dreaptă și devenea, după toate criteriile rezonabile, tăntălău în preajma femeii. După aceea, sora mea s-a mutat în Paris, și eu, în revoluția vieții mele, nu am urmat-o, și iubiții ei mi-au rămas străini.
În Paris s-au dus de sute de ani poeții să moară și tot acolo ar fi trebuit să mori și tu, Alexandru, peste treizeci sau patruzeci de ani. Dar tu întotdeauna ai sărit direct la deznodământ, ca și cum restul n-ar fi avut nicio importanță.
Poemul meu preferat este cel din Lisabona, în care o balenă vine la țărm, ca să moară ascultând un blues cântat la pian de un pianist orb, iar ochii inutili ai pianistului erau albaștri; citind acel poem, am știut cât ești de singur, Alexandru. Singur, singur, singur, scriind toată poezia lumii, trăind în zbor, înnoptând în hoteluri, fără ancore și frumusețea ta romană, risipită în o mie de zări.
Și tot atunci am înțeles și că vederile noastre îți foloseau mai ales ție, și chiar în clipa aceea a început să plouă pentru totdeauna.
Citiți și
O poveste de dragoste – Olga
O poveste de dragoste – Sonia
O poveste de dragoste – Lia
A doua scrisoare către Livia
Liza – o poveste
Sara: o poveste de dragoste
Adelia – o poveste de dragoste
Octavia – o poveste de dragoste
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
