…de un nepot, de exemplu. Vorbesc din proprie experienţă. Din 10 August 2014 sunt oficial bunica lui Theodor – nume frumos, care vine din grecescul Θεόδωρος (Theodōros) si care înseamnă „Dar de la Dumnezeu”.
Titlul nu e întâmplător, acum aproape trei ani eram depistată cu o formă de cancer pentru care am început imediat cura de citostatice adecvată, paralel cu mersul săptămânal la biserica Sfântul Anton şi rugăciunile zilnice la Sfântul Nectarie. După trei luni nemernicele de limfoame cedaseră deja, iar după 6 luni se topiseră. În fiecare zi plângeam şi mă rugam să apuc să-mi văd copiii la casa lor şi nepoţii… Dumnezeu a avut milă şi mi le-a trimis, acum există această minune numită Theodor, iar eu nu mă mai satur să spun la toată lumea!
El este lumina ochilor mei, sufletul meu, inima mea. Sunt bine, am uitat de toată suferinţa şi aştept să se dezmeticească puţin ca să-şi dea seama ce şi cum în lumea asta, pentru ca noi să ne bucurăm din plin de el. Adică să mai crească şi s-o iau de la capăt cu bucuriile pe care ţi le oferă aşa un dar de la Dumnezeu. Cum spunea un prieten – când avem propriii noştri copii nu realizăm complet ce ni se întâmplă, unii dintre noi am fost poate imaturi la acel moment şi nu am conştientizat maximum evenimentul, i-am crescut cu inconştienţa vârstei de 20 de ani şi dintr-o dată ei s-au făcut mari şi frumoşi. Eeeeh, alta este situaţia cu nepoţii – eşti matur, realizezi şi trăieşti altfel aducerea pe lume a unui copil, stai cu inima la gură şi pentru copilul tău şi pentru copilul lui care se naşte, iar bucuria imensă este dublă.
Apoi urmează faptul că poţi fi util tinerilor părinţi, că poţi să te implici şi să guşti din fericirea lor. Ca bunică văd lucrurile puţin altfel în 2014 faţă de 1986, ca mamă. Atunci mă bucuram pentru ceva numai al meu, acum mă bucur pentru ceva al meu şi al lor. Acest sufleţel va avea parte de imens de multă iubire de la mine. Și, pentru că nu se ştie cât voi mai fi, am învăţat să mulţumesc Divinităţii pentru fiecare zi în care mă trezesc şi abia aştept zilele de mâine!
Theodor, darul lui Dumnezeu, a venit să mă ţină-n viaţă, cu voia Lui. Acum e prea mic să pot să-l savurez, dar simt eu că voi apuca multe etape din viaţa în care tocmai a păşit…
Te iubesc enorm, dragul meu!
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
