De câteva zile cafeaua nu-mi mai place, pipa nu mă satisface… sunt amărât! M-a mâncat unde nu te scarpini cu spectatori și am acceptat să scriu ceva pentru o colegă de la catchy.ro. ”Ceva inedit” zice ea, iar eu, bărbat simțitor care nu poate spune ”nu” unei femei, mă apuc și zic ”da”. Ba chiar eram atât de convins că o fac de mai și dădeam din cap a aprobare deși vorbeam pe chat. În fine, mă pun pe gândit și mă aștept să pice de undeva vreo inspirație ca să iasă ”ceva inedit”. Îmi trebuie un fel de „master key” care să deschidă sufletele doamnelor şi domnişoarelor, o cheie universală care să mă facă ca prin magie plăcut! De unde… mintea era goală ca un CD cu pozele favorite de la nunțile unde ai mers din obligație.
O să spuneți ”Ce mare chestie? Scrie și tu ceva acolo. Pe cine interesează?” Păi, tocmai că nu e așa. Pe catchy.ro au tot felul de texte, de la pantofiori care dau fiori când îndrăznești să ridici privirea de la ei la rețete de înfrumusețare care transformă biata next door girl în divă, diva în zeiță și … mai sunt și textele băieților care transformă zeițele în…
Clar nu pot scrie orice, dacă nu vreau să mă fac de râs. Aș putea merge pe ”rețeta” mea, băiatul sensibil care privește o femeie și îmbracă cele mai murdare gânduri în cele mai frumoase cuvinte, dar vara e o crimă să îmbraci orice, darămite un gând păcătos.
Două zile m-am frământat în fața laptopului, mi-au trecut prin minte mii de idei, imagini de descris, imagini de ascuns de ochii nevestei… nimic nu se transforma în cuvinte. De zeci de ori am vrut să deschid chatul și să-i spun simplu Mihaelei că nu am timp de scris sau să inventez orice altă scuză, dar nici asta nu-mi venea să fac.
Sfârșit, obosit, mi-am zis că am expertul meu pentru situații de criză. Nu mi-a fost ușor. Știu sigur că am un număr limitat de ocazii de a apela la ajutorul acestei persoane și viața agitată din ultimul timp m-a făcut să consum multe dintre ele. Am zis că merită și am format numărul. A răspuns aproape imediat, ca și cum știa că urma să sun.
-Hei, sărut mâna, ce mai face my darling soacra? Am avut un ton optimist ca să nu creadă că e ceva cu pisica sau broasca țestoasă din casă și că e vorba doar de o problemă de-a mea.
-Bună! S-a întâmplat ceva? Ce mai faceți?
Nu, nu-mi vorbește la plural, ci încerca să acopere dintr-o singură întrebare toată paleta de răspunsuri care ne puteau viza pe mine și nevastă-mea.
-Nu, suntem bine. (Am devenit brusc prudent, nici nu puteam spune că suntem foarte bine dacă ei și fetele sunt departe.) Ne descurcăm, ne e dor de voi…
-Bine, bine, de ce m-ai sunat?
Simțeam că ocazia se epuizează, așa că am grăbit lucrurile:
-Voiam să te întreb tu ce ai vrea să citești într-o revistă pentru doamne?
-Eu aș vrea să văd o știre că v-ați lăsat voi doi de fumat. Tocmai am mai citit un articol despre cât de nociv este…
-Bine, dar dacă nu e asta?
-Uite mie-mi place să citesc despre vacanțe. Despre vacanțe exotice.
-Cum așa?
-Uite așa, bine! E ceva în neregulă cu vacanțele? (Am tăcut, evitând la milimetru ratarea ocaziei!) Vacanțele sunt cel mai frumos lucru și e frumos să citești despre locurile unde încă nu ai ajuns, dar atenție…
-Sunt atent, dar nu mă așteptam…
-E important să descrii o vacanță de preț doar puțin peste mediu. Adică să scrii despre locuri minunate, dar să-i lași omului șansa să viseze că va putea și el realiza o călătorie ca a ta. Dă oamenilor doar vise realizabile și vei fi idolul lor. Asta e tot? Aici e multă treabă, dar de unde să știți voi, dacă vă mulțumiți cu niște parizer. Chiar, mai mâncați parizer? Am citit ieri despre ce bagă în porcăria asta…
-Sărut mâna mult, gata închid, mi-ai fost de mare ajutor!
Vacanțe pe care să ți le permiți. Nu suna rău. Auzeam deja muzica unei vacanţe perfecte:
Laptopul rămânea gol însă, ideea brută nu era de ajuns. Am început să amestec ingredientele primite. Dacă vacanța e doar o pauză, e o ”altceva”? Altceva poate fi și o rochie în locul uniformei, o mașină în locul autobuzului, un bărbat în locul bărbatului… Dar ce fel de bărbat?
Unul care să te aprecieze. Pentru că ești tu… Greu! Mai bine care să te aprecieze pentru că are cu cine să te compare. Cu o femeie urâtă? Nu, dacă stă cu una urâtă e prost! Cu o scorpie? Da. Iubirea e oarbă când e vorba de sufletul partenerului!
Asta îmi sugerase să scriu? Povestea unuia prea bun pentru omul lângă care stă pentru că se alină cu trăsăturile ei bune, descoperite zilnic prin iubire persistentă și insistentă. Da, e un personaj despre care să citești, așteptând să se consume inevitabilul, să rămână singur, gata să fie consolat… Am pus din nou mâna pe telefon.
-Sărut mâna, tot eu sunt!
-Așa, ce mai e?
-Cred că am înțeles, dar cum să o descriu așa? Ea nu e așa!
-Auzi, mai fumează?
-Da, dar…
-Mănâncă parizer?
-Sigur, dar asta e doar așa…
-Atunci scrie ce vrei despre ea. Eu nu mă supăr, iar ei cuvintele nu au cum să-i facă mai rău decât își face singură! Hai, pa!
Târziu în noapte laptopul era tot gol. Nu puteam găsi și cuvinte pentru ideea care prinsese contur. Am abandonat în zorii celei de-a treia zile de frământări. I-am scris Mihaelei un mesaj de scuze că nu-i pot da textul acum și am promis că săptămâna viitoare scriu sigur. Știu deja cu cine mă voi sfătui, soacră-mea e puțin prea criptică pentru un tip ca mine lipsit de imaginație.
Așa că scuze, Mihaela, vorbim săptămâna viitoare!
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
