Iată cum descrie Nicolae Steinhardt un Gentleman în Jurnalul fericirii:
“Mai întâi stă la ușă și bate; e discret.
Apoi are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Și încrederea e prima calitate a boierului și cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a șmecherului. Gentlemanul e cel care – până la dirimanta probă contrară – are încredere în oricine și nu se grăbește , avid să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său.
E gata să vină în ajutor, atâta așteaptă. Îi e milă. Știe să-și gradeze aprecierea, dă fiecăruia ce-i al său.
Niciodată o insultă ori o vorbă disprețuitoare. Nu se vede din niciun text vreun moralism înțepat, vreo pudoare de comandă.
Încredere în oameni, curaj, detașare, bunăvoință către cei năpăstuiți de pe urma cărora nu te poți alege cu niciun folos (bolnavi, străini, întemnițați), un simț sigur al măreției, predispoziția pentru iertare, disprețul față de prudenți și agonisitori: toate sunt trăsături ale Gentlemanului și cavalerului.”
Unde ne sunt bărbații de statura asta, oameni buni?
Citiţi şi
De-aia n-ai o țară ca afară! Pentru că te doare la bască de tot
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
