Fiecare an ar trebui să fie unul grozav pentru filme, așadar, găsirea a zece pelicule pe care să le îndrăgești nu ar fi tocmai o problemă. 2022 a fost un an mai ‘rodnic’. Regizorii, eliberați – în cele din urmă – de unele constrângeri și de anxietățile producției de filme de la începutul pandemiei, au experimentat o explozie colectivă de energie și imaginație. Sau, probabil, ne-am trezit noi în sfârșit din leneveala ‘hibernării’ din epoca pandemiei și părem mai deschiși către posibilitățile filmelor comparativ cu ce fusesem înainte? Nu există un răspuns clar la aceste întrebări, dar asta nu diminuează splendoarea ‘recoltei’ de filme din acest an. Iată zece dintre preferatele noastre pentru anul 2022.
-
The Worst Person in the World /Verdens verste menneske (Regia: Joachim Trier/Premiera în România: 04.02.2022)
O comedie romantică în competiție la Cannes? De ce nu! Cu The Worst Person in the World, norvegianul Joachim Trier povestește despre contradicțiile noii generații, prin iubirile zădărnicite ale eroinei, interpretate de revelația Festivalului de Film, de la Cannes, 2021, Renate Reinsve. Cu eleganța sa caracteristică, Joachim Trier compune o uimitoare comedie satirică, romantică și melancolică. Cu aparența unui film care „nu spune nimic”, The Worst Person in the World devine o comedie romantică de o uluitoare modernitate, o peliculă atât emoționantă, cât și în ton cu vremurile. Joachim Trier își încheie „Trilogia Oslo” cu portretul unei femei, dar și al unei generații. În egală măsură, amuzant, emoționant, alunecând între registre cu o fluiditate admirabilă, sub aerul fals al unei comedii romantice, filmul dinamitează poruncile «de a intra într-o relație», de a creiona portretul unei generații („millenials”) narând despre nemulțumiri cronice.
Prin The Worst Person in the World, Joachim Trier a păstrat tot ce este mai bun din Noul Val: prospețimea, acea voce din off, detaliile care au dat lovitura, modul special de a arăta un oraș sub toate aspectele sale. Simți timpul care trece picătură cu picătură, erorile sunt șterse una după alta. Sunt surprinse tulburări, răsturnări, care totuși nu șterg niciodată vârtejurile de bucurie prin care trece personajul. Spectatorii rămân suspendați, scăpând fără tragere de inimă din film, ca după o noapte lungă de beție, pe fundalul melodiilor ce amintesc de o dragoste la prima vedere și conferă mereu curajul unui nou început.
*[Palmares: 2 nominalizări Oscar, 2 nominalizări BAFTA, un premiu şi o nominalizare Cannes, 2 nominalizări Academia Europeana de Film]
-
Drive My Car (Regia: Ryūsuke Hamaguchi)
Alternativa ideală la blockbuster-urile americane? Noul film al lui Ryūsuke Hamaguchi se deschide cu o magnifică scenă crepusculară, în care silueta unei femei se dezvăluie contra luminii. Vocea femeii va bântui pelicula Drive My Car: este cea a lui Oto, o scenaristă de televiziune, căsătorită cu un regizor și actor, Yusuke Kafuku, care va lucra la o adaptare după piesa lui Cehov. Ceea ce este pe deplin convingător în Drive My Car se datorează astfel convergenței, oarecum ideale, dintre evoluția scenariului și fluctuațiile, uneori foarte fine, ale punerii în scenă. Pelicula are o mare densitate, multe dispozitive scenice se succed, iar o mare galerie de personaje dezvoltă (timp de trei ore) relații complexe. Pe măsură ce avansează, filmul trasează alte linii. Fără șocuri, fără frânări bruște: totul este remarcabil de fluid, iar emoția ajunge să ne copleșească într-un ultim act amețitor. Drive My Car este și o lucrare de rară inteligență și sensibilitate asupra creației artistice sau a modului în care arta se naște și se dezvoltă prin ascultarea celorlalți și/sau abandonarea totală a inconștientului.
*[Palmares: Un premiu şi 3 nominalizări Oscar, un premiu Globul de Aur, 3 nominalizări BAFTA, 3 premii şi o nominalizare Cannes]
-
Persuasion (Regia: Carrie Cracknell, Data premierei: 15 iulie 2022 @ Netflix)
Fermecătoarea Dakota Johnson zâmbește într-o nouă adaptare Netflix a romantismului reaprins din ultimul roman al celebrei scriitoare Jane Austen. Pentru această poveste romanțioasă, filmul convoacă întâlnirile așteptate pentru o „dramă de epocă”, cu buget mare. Așadar, există conace extravagante, costume de brocart și priveliști magnifice. Pentru fanii romanului lui Austen, este greu de imaginat că versiunea regizoarei Carrie Cracknell oferă un sentiment de ușurință sau evadare. Jane Austen a influențat Bridget Jones’s Diary/„Jurnalul lui Bridget Jones”, iar acum Bridget însăși pare să fi influențat complet portretul lui Anne Elliot al senzualei Dakota Johnson. Se bea mult vin roșu direct din sticlă, eroina plânge în cadă și stă întinsă în pat, povestind necazurile ei romantice, cu o inteligență familiară și eliberatoare. Ea sparge, de asemenea, în mod repetat, al patrulea perete, adresându-se direct spectatorului. În pofida multor capcane luxuriante, pe care le cauți & găsești într-o adaptare cinematografică, Austen există aici, în timp ce povestea călătorește de la impunătoarea Kellynch Hall la zona rurală pitorească din Uppercross, la stâncile dramatice din Lyme, la casele șic din Bath. Iluminarea este rece și misterioasă noaptea, strălucitoare și plină de promisiuni în timpul zilei. (Joe Anderson, ale cărui filme anterioare includ filmul The Old Man and the Gun al lui David Lowery, furnizează imaginea de vis.) Vrei rochii lungi, umflate în briza plajei, le ai, și asta este aproape suficient.
-
Anatomy of a Scandal (Regia: S. J. Clarkson, Premiera internațională 15.04.2022)
Consimțământul și privilegiul sunt două situații care se află în centrul seriei Anatomy of a Scandal. Noua producție de la Netflix, Anatomy of a Scandal, produsă de David E. Kelley (Big Little Lies) adresează întrebări incomode și cere spectatorului să arunce o privire asupra evenimentului central – „violul”. Venind dinspre David E. Kelley, care a fost apreciat pentru adaptările de carte pentru micul ecran (cum ar fi miniseria Big Little Lies) și Melissa James Gibson, seria se bazează pe un roman al jurnalistei britanice Sarah Vaughan, care a fost publicat după ce mișcarea #MeToo a ajuns și la Westminster. Așadar, Vaughan și-a valorificat experiența de reporter politic pentru a scrie un thriller politic în era post#MeToo.
Fiind, în egală măsură, un amestec de thriller erotic, dramă în sala de judecată, expunere a problemelor sociale, Anatomy of a Scandal indică în clar abuzurile de putere, care pot fi sexy sau pot fi oribile, dar nu ar trebui să fie niciodată ambele.
-
Ticket to Paradise (Regia: Ol Parker, Premiera în România 16.09.2022)
După succesul din Money Monster (2016), Julia Roberts și George Clooney s-au reîntâlnit, pe marele ecran, într-o spumoasă comedie, care te agață chiar de la titlu: Ticket to Paradise (Bilet pentru Paradis). Bunăoară, cele două vedete apar acum în postura de părinți divorțați, care își unesc forțele, fără prea multă tragere de inimă, ca să poată sabota nunta fiicei lor, eveniment ce are loc în Bali. Certurile vor ceda în favoarea camaraderiei, pe măsură ce spectatorii vor asista la furtul de bijuterii, dansurile în stare de ebrietate și chiar la atacul delfinilor. Realizatorii au mizat, din start, pe «distribuția stelară». Nu putem omite faptul că regizorul Ol Parker este deja recunoscut în materie de comedii, a semnat Mamma Mia! Here We Go Again și The Best Exotic Marigold Hotel. Așadar, veteranii comediilor romantice, Julia Roberts și George Clooney (deținători ai unor premii Oscar) sunt înconjurați de prezențe notabile precum Kaitlyn Dever (din Booksmart și Dear Evan Hansen) în rolul junei amorezate, Lily, cât și actorul francez, Lucas Bravo, din faimoasa serie Emily in Paris. De asemenea, filmul beneficiază de un scenariu spumos. Ticket to Paradise marchează o binemeritată revenire la arta tradițională a comediilor romantice de succes, dar marchează și întoarcerea la o formulă cu dialoguri clare și observații inteligente.
-
Don’t Worry Darling (Regia:Olivia Wilde, Premiera în România 23.09.2022)
Al doilea film al Oliviei Wilde are o distribuție plină de stele, condusă de Florence Pugh, Chris Pine și Harry Styles; conține un scenariu și o poveste originale. Este un film strălucitor, cu buget mare și reprezintă una dintre puținele lansări pe care Warner Bros le-a făcut în 2022. Are, practic, cam toate datele pentru a fi considerat un succes cinematografic major. Totuși, ceva nu e deloc în regulă aici. Florence Pugh o interpretează pe Alice, o tânără din ce în ce mai nemulțumită de viața ei idilică, în stilul anilor 1950, alături de soțul ei, Jack. Proiectul Victory, condus într-o manieră de cult de către charismaticul Chis Pine/Frank, îi angajează pe toți tinerii bărbați din acea parte din California, lăsându-și soțiile acasă să facă cumpărături, să gătească, dar să nu pună întrebări. Filmul Oliviei Wilde este luxuriant, stilizat și colorat, cu mașini, rochii și case de culoarea bomboanelor. Wilde încearcă să construiască o viziune a unei Americi dispărute de mult făcând o declarație despre o „perioadă a feminismului care s-a încheiat cu aproximativ 40 de ani în urmă”. Conceptul și regia sunt îndrăznețe, dar scenariul lui Wilde este încărcat cu clișee de thriller psihologic – lampa cu gaz a soțului, vecinul dizident pe care nimeni nu-l crede, secvențele de vis ale înecului – toate au mai fost făcute înainte. Cu toate acestea, meșteșugul expus este impecabil, de la imaginea strălucitoare realizată de Matthew Libatique (colaboratorul obișnuit al lui Darren Aronofsky) la designul de producție impecabil a lui Katie Byron, până la costumele de nerăbdare de la Arianne Phillips. Atât echipa tehnică, cât și cea artistică au făcut ca Don’t Worry Darling să fie vizionat în mod constant.
-
Top Gun: Maverick (Regia: Joseph Kosinski, Premiera în România: 27.05.2022)
Acțiunea se petrece la distanță de 30 de ani față de primul Top Gun. Bunăoară, la mai bine de trei decenii după ce a fost unul dintre cei mai străluciți studenți, Pete „Maverick” Mitchell trebuie să se întoarcă la Top Gun School pentru a pregăti noi recruți pentru o misiune sinucigașă. Deși a ajuns la cincizeci de ani, Maverick a refuzat întotdeauna să urce în ierarhia militară, preferând să rămână un pilot de testare activ și să continue să trăiască senzații tari. Maverick va trebui să-și înfrunte trecutul în timp ce își va da seama că tinerețea veșnică nu există. Secretul acestei reveniri neașteptate: un scenariu cu siguranță simplu, dar inteligent, care vorbește despre continuitate, prietenie, doliu și care îl confruntă pe Tom Cruise cu propria sa îmbătrânire. Tom Cruise are ocazia să-și confrunte propria poziție și să-și formuleze întrebări despre locul său într-o industrie cinematografică în plină transformare. Lăsând deoparte acestea, Top Gun Maverick rămâne, înainte de toate, un blockbuster extraordinar de văzut pe un ecran foarte, foarte mare.
-
The Wonder (Regia: Sebastián Lelio, Premiera internațională: 16.11.2022 @ Netflix)
Filmul are la bază colaborarea dintre regizorul Sebastián Lelio și scenarista Alice Birch, care a adaptat lucrarea Emmei Donoghue, din 2016. Acțiunea se desfășoară în 1862. Lib este o asistentă engleză chemată peste mare, în Irlanda, pentru a verifica ‘un miracol’. O fetiță de unsprezece ani, Anna O’Donnell (Kíla Lord Cassidy), trăiește fără mâncare timp de patru luni. Practic, Anna O’Donnell (Kíla Lord Cassidy) supraviețuiește fără mâncare de patru luni. Indiferent de faptul că se dezvăluie ca un thriller pentru a construi pe această întâmplare neîncrezătoare, The Wonder este mai puțin interesată să afle adevărul Annei. Regizorul s-a axat pe interpretarea modernă a diviziunii dintre faptă și credință, dogmă și prgmatism, ca face ca pelicula să devină o tulburătoare dramă cu ardere lentă.Deși The Wonder începe și se termină cu o meta-rezoluție, care este persuasivă, regizorul rămâne ferm interesat de dificultatea poveștii. Cea mai mare parte a acțiunii, cu excepția acelei ultime reprize realizate rafinat, rămâne internă. The Wonder este genul de film care ne măgulește pentru că ne lasă impresia că suntem mai deștepți decât majoritatea personajelor sale, dacă nu chiar la fel de deștepți precum regizorul.
-
Un beau matin / One fine Morning (Regia: Mia Hansen-Løve, Premiera internațională 20.05.2022)
Mia Hansen-Løve reușește să surprindă într-un mod original cotidianul. Al nouălea lungmetraj al regizoroarei franceze devine o privire tandră și plină de bucurie asupra sfârșiturilor și începuturilor. Léa Seydoux o întrupează pe Sandra, o traducătoare care își pierde încet-încet tatăl, din cauza unei boli degenerative. În toată durerea și frustrările morbide și amuzante, ea începe o poveste de dragoste cu un bărbat căsătorit, care a fost cândva prieten cu soțul ei. Departe de orice accent melodramtic, cum ar putea părea la prima vedere, Hansen-Løve împletește lejer aceste două narațiuni, ajungând ușor la o concluzie care, într-un mod amabil și sobru, reafirmă grația și frumusețea vieții. Este o plăcere să o urmărim pe Lea Seydoux în acest sensibil film cu accente naturaliste, mai ales că o schimbare de ritm e mereu binevenită. În egală măsură, însorită și tristă, One Fine Morning este o contrabalansare minunată pentru dramele (europene) despre oamenii vârstnici care dispar.
-
Lady Chatterley’s Lover (Regia: Laure de Clermont-Tonnerre, Data premierei: 2 decembrie 2022@ Netflix)
Într-o perioadă în care interzicerea unor cărți revine, s-ar putea considera un moment potrivit pentru a vedea o nouă ecranizare după unul dintre cele mai notoriu suprimate romane ale secolului al XX-lea: Lady Chatterley’s Lover. Cartea lui DH Lawrence, terminată cu câțiva ani înainte de moartea sa, în 1930, a fost publicată legal în Marea Britanie fără cenzură abia în 1960. „Actuala eră este în esență o epocă tragică, așa că refuzăm să o luăm în mod tragic”, ne anunță o replică din deschidere. Așadar, contextul actual e unul propice pentru o nouă recitire a romanului lui DH Lawrence: «politica sexuală» a devenit un teren atât de contestat și se pare că ne îndreptăm către «o nouă ordine mondială». Cartea lui Lawrence a fost adaptată pentru ecranele mari și mici de multe ori, cu diferite grade de succes. Acum, putem adăuga și versiunea vaporoasă de la Netflix, realizată de Laure de Clermont-Tonnerre, care împarte în egală măsură diferența dintre plăcerea interzisă și diferențele de clasă, mai ales la britanici. Este o poveste de dragoste”, decide în cele din urmă doamna Bolton, iar adaptarea realizată de Laure Clermont-Tonnerre subliniază romantismul cărții lui Lawrence, peste radicalismul viziunii sale. Da, există o ‘infidelitate vaporoasă’, dar centrul de greutate (care s-a pierdut în scandalul de decenii care a urmat în jurul cărții) rămâne integrarea corpului și a minții, ca o modalitate de a ne reconecta la cele mai pure impulsuri și, în acest sens, poate vindeca întreaga lume. Lawrence a păstrat influențele de la autori precum Thomas Hardy și Walt Whitman. Bineînțeles, la final, motivul pentru care cartea lui a scandalizat generațiile a fost ‘acel sex palpitant și pulsat’, a tuturor acelor organe în creștere, a orgasmelor edenice, plus câteva libertăți lingvistice (‘f ’folosite ca verbe, nu adjective – o distincție crucială). Eroina este cea care are ultimul cuvânt, transformând drama în ceva romantic: „A renunțat la tot pentru el: titlul, averea, poziția ei în lume”. Ce nu este de iubit? Recenta adaptare pentru ecran rămâne fidelă romanului, dar – totodată – dezvăluie cât de ‘domesticit’ a devenit acesta în timp. Acum, romanul din 1928 devine o poveste despre spiritul uman care se recuperează după un cataclism mondial. Filmul strălucește și respiră, lăsând spațiu pentru descoperire.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Citiţi şi
Cu ironie, fără filtre – Triangle of Sadness
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
