Articole despre zile

Nu îmi este simplu să scriu. Nici despre tine, nici despre noi. Atunci când tentația de a vorbi Universului despre lucruri doar de noi știute îmi dă târcoale, încerc să mă conving de justețea cuvântului, de puterea lui, pentru că inutilitatea este cel mai mare dușman al inițiativei. Și atunci …

Sunt zile-n care nu-mi găsesc două șosete la fel, dar viața e prea scurtă ca să ne împerechem ciorapii, nu-i așa? Sunt zile-n care verific telefonul din două în două minute, dar nu știu niciodată cât e ceasul. Sunt zile-n care nu vorbesc și zile-n care nu pot tăcea. Sunt …

Au îngălbenit zilele și s-au vestejit. Frica de un soare absent și prelungit le-a stors de zeamă. Din acest amestec a răsărit un gând și apoi un alt gând și, în final, o pacoste. Și pacostea a devenit povară, iar povara, la rândul ei, s-a cocoțat pe trupul tău și …

Există zile – nenumărate zile – în care nu se petrece nimic, dar absolut – absolut nimic aşa cum voiai tu să se petreacă. Dar cine eşti tu să vrei? Cine eşti tu să poţi? Cine eşti tu să hotăreşti rânduirea lucrurilor după regulile tale intrinsesci? Tu nu eşti nimic… stropul …

Există zile care nu se petrec întotdeauna aşa cum am dori. În care, din diferite motive – un boss care e mai greu de mulţumit, un job care nu e cel mai fericit, o pierdere financiară, sau doar o cafea care nu are niciun gust, un cer închis, un metrou …

Mi-a spus zilele trecute o prietenă că a obosit să trăiască. Are aceeaşi vârstă cu mine. Bem cafea şi vorbim în şoaptă. Nu, nu punem la cale nimic interesant. A obosit să trăiască pentru că are o mare şi cruntă dependenţă. De 21 de ani e dependentă. Nu poate gândi, …

Aveam un gând care nu mi dădea pace. Mă obosea îngrozitor. Câteodată mi-era bine cu el. Că din el plecam în vise ciudate, greu de îndeplinit. Altădată mi-era rău. Realizam că nici măcar vis nu era. Era aproape ireal. Depășisem cumva un sentiment de vinovăție care mă târâse în gândul ăsta. Nu de tot, …

Era în fața ei. Îi tremurau ușor mâinile. Privea ibricul turcesc și se concentra asupra ceștii de cafea, nu se grăbea, turna cafeaua încet, cu gândurile aiurea. Nu vroia să strice clipa, nu ridica privirea, stătea acolo prinsă între ceașca și privirea lui. Iubea momentul acesta. Aceleași gesturi, cuvinte, cafeaua …

Ea era băieţoasa clasei. O fetiţă înăltuţă, căreia nu i-ai fi ghicit vârsta aşa mică, cu bucle negre, mereu zburătăcite de atâta alergat, cu ochii mari, căprui-jucăuş, cu gene lungi care prevesteau furtuni mari pentru multe inimi peste ani. De la ea primeai, înainte să ai răgazul să pricepi noima …