Despre noroc; pe care n-ai cum „să ți-l faci”
„Din bucata mea de pâine,/ Am hrănit un om și-un câine./ …/ Câinele mă recunoaște,/ Omul… nu mă mai cunoaște.” Pe scurt, povestea adevărată s-a întâmplat așa… Anii ’90. Ziaristă fiind, singurul gând care-mi bulversa existența era răspunsul la frământarea „ce scriu mâine?” Să „pici” pe o întâmplare uriașă, menită …