Articole despre zapada

coapsa ta-n amurg, coapsa ta de smirnă şi de foc face cât toate tablourile lui cezanne, magritte, ingres şi renoir la un loc   coapsa ta e cel mai fericit tablou sinucidere de zambilă sub pervaz de ecou   coapsa ta e cea mai frumoasă oraţie oferită de dumnezeu în …

Ceasul deșteptător urlă din toți rărunchii. Atât de tare de se aude până la capătul lumii. E întuneric, stele mai sunt agățate de înaltul cerului. E patru dimineața și e iarnă. Familia toată, de la primul până la ultimul, se trezesc. E dimineața în care, la Alimentara, se aduce unt, …

Se ştie că unul din eforturile cele mai mari pe care le face un om este acela de a căuta în ce fel îşi poate economisi eforturile, energiile şi timpul. Iar acest efort are ca unul din rezultatele sale cele mai remarcabile obişnuinţa. Prin obişnuinţă încercăm să domolim întâlnirea cu …

“Acasă este unde ţi-e inima”, aşa spune un proverb de import. Eu zic că acasă este unde eşti cu ai tăi şi unde eşti cu adevărat tu. Acasă înseamnă multe pentru mulţi. Acasă nu e casa sau blocul în care stai, poţi vieţui între pereţi spoiţi cu var gol ani …

În clipa în care am venit pe lume, am simţit că mor. Mă năşteam, ţipam, urlam chiar, dădeam graţios din picioare (na, mama era o regină!), salivam diluvian şi căutam ţâţa. Voiam să mor! De atunci mi-am dorit să nu treacă o zi fără să vreau să mor. E un …

Într-o după-amiază vântoasă, de pe la mijlocul lui decembrie, scriitorul Orhan Pamuk stătea într-o piaţă plină de vegetaţie, aflată după colţul Universităţii din Istanbul, profund absorbit de una din amintirile sale, veche de patruzeci de ani. Trecu pe lângă motocicletele parcate, stejarii masivi şi fântâna din piatră, după care răsfoi …

Era o iarnă d’antan. Cu zăpadă multă, albă şi grasă, până spre fereştile de la parter. Stăteam într-un cămin studenţesc, în Tei. Eram şi eu o făptură culturală pe vremea aia, aşa că-n seara aia am fost la teatru cu bărbatul. Am ajuns târziu acasă, prin nămeţi. Când am intrat …

– Vrei să mergi cu mine la B? Nu vorbiserăm decât la telefon de vreo câteva ori şi a trebuit să recunosc în sinea mea că nu eram pregătită pentru o astfel de întrebare. – Când? Azi?! Ăăă… la naiba, nu te-am văzut niciodată! “Hm… tuta pământului, ai îmbătrânit degeaba!” …

Dimineaţa, ne trezeam pe la cinci. Aşa ne e bioritmul, dar atunci credeam că e obiceiul casei. Iernile grele ale anilor ’80 ne prelungeau vacanţa multişor după Anul Nou. Aprindeam lampa. Curentu’ se lua de cu seară şi nu se întorcea până nu se lumina zdravăn de ziuă. Bunica tricota. …

1. Mîncam zăpadă. Îmi plăcea la nebunie. (Nu vă gîndiţi la prostii, că ştiam şi eu de aia galbenă). 2. Îmi pierdeam absolut toate mănuşile, chiar dacă erau legate cu sfoară în palton. Îmi trăgeam o pereche de şosete pe post de mănuşi şi dă-i bătaie la săniuş! Pfuai, incomode …