Articole despre zâmbete

Buna lăsase geamurile deschise. Înfloriseră crinii. Miros de tămâie dumnezeiască. Durerea mă uitase pe scaun, dar nu durerea pentru care mă căinau ceilalți, ci o durere cu mult mai cumplită, de impostoare. Iubisem, dar nu atât cât ar fi trebuit, nu iubisem la înălțimea dragostei lui fremătătoare, provocatoare de iureș …

Cartea “Aceeași mare” (Aceeași mare (humanitas.ro), de Amos Oz, în traducerea Marlenei Braester, a fost publicată la editura Humanitas în anul 2021 (regretatul scriitor israelian a scris cartea în 1999, pe când avea șaizeci de ani). Dragă domnule Oz, am citit “Aceeași mare” abia acum. Desigur, ca orice carte care …

Am o spaimă teribilă de spital, probabil mi se spunea când eram mică că-mi vor face injecții dacă nu eram cuminte. Probabil că teama mi se trage de la moartea bunicii mele, am văzut-o abandonată în spital, i se pusese perfuzie de dimineață și, până seara când am ajuns eu …

“Ne mințim frumos, ne amăgim cu vorbe, cu gânduri, ne spunem ce am dori și atât. Declarativ e frumos și înălțător. Până la fapte! Aici stam prost sau… stai mai prost. Există mereu piedici reale sau chiar imaginare sau doar le invoci. Am obosit. Mi-am pierdut răbdarea și mi-am depășit …

Voi ați ratat vreodată ceva? Abrupt, pe muchie? Un tren la secundă? Un deadline la ora? Un magazin la închidere? Știți și voi senzația aia când stai drept, cu umerii căzuți, privind în gol la ce n-a fost să fie al tău? La ușa aia trântită în nas, când să dai să intri? Parcă …

De fiecare dată când aud pescărușii, mă-ntreb dacă glezna mea a rămas în memoria palmei tale. Și mă-ntreb, invariabil, dacă palma ta mai știe pe de rost conturul obrazului meu ars de soare, dintr-un amurg sărat ce domnea peste o plajă aproape pustie, într-un târziu de august. Era demult, în …

Acum pot spune, cu certitudine, că te-am iertat, mamă. Te-am iertat, deși credeam că-mi va fi imposibil să o fac. Atâta vreme m-au durut palmele tale, dar m-au durut în suflet, nu pe obrazul roșu. Te-am iertat și pentru ochiul meu vânăt despre care nu vorbești niciodată, iar când am …

Nici nu mai știa câte anotimpuri trecuseră peste ea, fără să-și dea seama. Venise din nou toamna cu ploi reci și dese, iar copacii își plângeau frunzele ruginite, căzute pe asfalt. Vântul șuiera, trecând prin hainele subțiri de vară, înfiorând-o. Nici nu mai știa de când dura așteptarea asta, devenită …

– Mai spune-mi o dată povestea. – De ce? Ţi-am zis-o deja de vreo patru ori… – Pentru că are happy end. Uneori ne agăţăm de poveştile cu final fericit. De fapt, ne agăţăm de final sau de fericirea din final, care oferă o evadare de moment din propria viaţă. …

În seara zilei de 8 iunie mi-a fost dat să îl cunosc pe el, el care îmi alină sufletul, el care mă înţelege de fiecare dată (sau cel puţin încearcă), el care îmi aduce zâmbetul pe buze de fiecare dată şi care, în acelaşi timp, mă face să fiu tristă… …