Articole despre viscol

Nu știu, uneori, cum să reacționez când oamenii au mai multe de spus decât am eu. Mă așez într-un colț și ascult. Deseori, mă bag în discuție, atentă să nu gafez pe subiectul care, poate, îmi e străin sau îl înțeleg atât cât pot. De mică fac asta. Îmi plăcea …

Deci – încep cu un „deci” ca și cum asta ar fi concluzia, dar nu e – vine șeful și zice: mâine plecați la X, tu și Cristina. Cam 200 km depărtare. Sar ca arsă! Cum, boss, pe vremea asta??? Viscol, vânt de m-am ținut dimineață de portieră să nu ma ia de …

Ziua mea, luni pe numele ei, a început la 2 noaptea. Cu o vecină sunând din ușă în ușă să ne anunțe că s-a rupt un copac în parcare și a căzut pe câteva mașini. Sărit din pat, îndesat la loc inima din gât, tras pe noi ce-am nimerit, coborât …

În dimineaţa zilei de 3 februarie 1954, bucureştenii s-au trezit prizonieri în propriile case. „Ne-am dat seama că era zăpadă mare pentru că înăuntru era întuneric, iar geamurile erau albe. Am încercat să ieşim, dar nu s-au deschis nici ferestrele, nici uşile!”, descrie Dan Antoniu, cercetător istoric în domeniul aeronautic, …

Din cauza încălzirii globale, mai ales în București, eu am învățat să iubesc și când vântul bate tare din față, și când plouă torențial, și când toarnă lapoviță. Puține sunt aspectele meteorologice care să îmi înfrângă, la nivel de neastâmpăr, nevoia imparabilă de a mângâia un c_r de femeie a …

Era o sâmbătă toridă. Acea zi când nu ai nimic programat, când căldura dogoritoare te obligă să-ţi faci planuri doar pentru seri lungi şi răcoroase. Nu poţi încheia mai frumos o asemenea zi decât la o terasă cu scaune comode şi oameni frumoşi în jur, când povestioarele libere și vesele dau …

O dimineaţă cu viscol năpraznic. Atât de năprazic, de zici că nu ai mai văzut aşa ceva din ’56, deşi tu eşti născut în ’79. Soţia are nevoie de trimitere de la medicul de familie. – Unde e cabinetul? – Nu ştiu, o cheamă Creţu, cam aşa ceva. E pe …