Articole despre veșnicie

“Uite, dacă-mi strâng sufletul, nu se prinde nimic în el. Oricum, am ajuns departe, foarte departe. O mai fi ceva? Arborii cresc, le dau mugurii, le pică frunzele și se întreabă: o mai fi ceva? Oamenii iubesc, stau de vorbă și mor. O mai fi ceva? Morții tac. Scrutează veșnicia …

Am cunoscut-o undeva pe la răspântia dintre școala primară și gimnaziu. Ba nu, chiar la intrarea în gimnaziu. Ne aliniaseră în ordine alfabetică. Mă temusem să nu rămân iar în coadă de pește. Eu, un W. Când colo și ea era tot un W. Patru V-uri ca bucuria celor patru …

(continuarea de aici) Le las în Maelstrom-ul lor magic apuc sticla de scotch și mă îndrept ca un gentleman, gol dar mândru, spre bucătărie. Îmi torn un pahar și mă așez picior peste picior pe scaunul de lângă măsuță. Beau și încerc să mă găndesc la ceva dar nu pot. …

Fă-mă să înţeleg ce s-a schimbat? Te-ai săturat să te simți viu, să te simți tânăr și îndrăgostit? Tu de ce taci când frumusețea te înconjoară. Ţi-am dăruit cam tot ce se putea, fără să mă întreb vreodată dacă e prea mult sau prea puțin ceea ce aveam eu de …

Rămâi să mori sau înveți să trăiești? Viața te mai întreabă uneori unde vrei să călătorești și cât ești dispus să plătești? Eram cu biletul în mână pentru o călătorie în adâncul sufletului, acolo de unde izvorăște pulsul vieții, iar prețul ce mi se cerea era curajul de a trăi. …

Prima dată când am avut un gol existenţial, viaţa mi-a dat un reset până la zona pe care psihologii o descriu drept zona de siguranţă maximă pe care o poţi simţi de-a lungul vieţii. La mine a fost copilăria, cu precădere anii petrecuţi la ţară. Am senzaţia că am scris …

Cât mi-aș dori să te revăd, măcar și pentru ultima dată. Să-ți dau o îmbrățișare, fie și de adio. Să fiu îmbrăcată în rochia aia scumpă, diafană, vaporoasă, pe care am luat-o gândindu-mă la tine. Mă imaginam plimbându-mă pe străzile orașului tău frumos, iar tu sorbindu-mă din priviri. Mi-aș dori …

Vă spuneam anul trecut despre anumite trucuri menite a ne ajuta să avem un an nou minunat, cu dorinţe împlinite, spor şi prosperitate, voie bună, bucurii. Între timp cunoştinţele în materie mi s-au îmbogăţit, căci, vorba aceea „Omul cât trăieşte învaţă” rămâne valabilă oricât de multă vreme ar trece. Deci, ce …

În dimineaţa în care a murit Tatăl, sufletul îmi poposise de ceva vreme în sinea lăturalnică a Mănăstirii. Sihăstrie primitoare şi mai cu seamă boemă pentru noi, cei care nu îmbrăcaserăm, încă, straiele de rasofor, fiiindu-ne, astfel, permise, încă, răstălmăciri personale în dialogul intim cu Dumnezeu. Câtă vreme trăisem în …

Întunericul s-a înstăpânit peste braţul de dunăre al vieţii, plămădind sufletele noastre într-o deltă a nerostirii. Era o vreme când ne rosteam fierbinte unul spre celălalt poveţele de vară ale sărutului, buzele mele erau mai curând amnezice spre a oferi, dispuse, pe de altă parte a inimii, să se ia …