Articole despre vertij

Avea un nume comun medicul neurolog care a preluat-o pe bunica atunci când a făcut accidentul vascular. Doctorul Popescu Cristian avea cam vârsta mea era un bărbat înalt și frumos, cu un chip blând și cald. Ochii mari, căprui, privirea pătrnzătoare de dincolo de dioptriile ochelarilor fini, calmul care emana …

Am fost acum trei nopți la UPU. Nu era tocmai pe lista mea de acțiuni de bifat în noaptea respectivă, însă după ce m-am trezit pe la două noaptea și am realizat ca nu pot focaliza nici măcar o singură imagine statică, după ce am constatat că fiecare mișcare a …

Povestea 1  Povestea mea este o poveste a dezrădăcinării, a rătăcirilor, a sufocării. M-am născut în Craiova, în sudul României, o regiune care nu este văzută prea bine, dar pentru mine are o însemnătate aparte, pentru că este mai mult decât locul natal; este ca și cum seva pământului aceluia …

– continuare de aici –  De ce tropăie bivolii prin deșert? Dar eu, eu ce caut în deșert? Am nisip în gură, am dune de nisip pe gât, nu pot respira, nu pot înghiți. Mă sufoc, mă înec! Mooor! Mor pe naiba, nu mor, cine naiba moare de la trei …

Teatrul-dans căpătă tot mai multă vizibilitate pe scenele din România, deși la noi nu există o secție academică specializată pentru acest gen artistic. Tinerii actori doresc să-și extindă expresivitatea corporală prin îmbinarea cografiei cu teatrul. Andrea Gavriliu este una dintre cele mai solicitate coregrafe la nivel național, creațiile sale coregrafice …

Îmi plac oamenii frumoși, excepționali, care nu-și frâng coloana vertebrală. Oamenii care spun: nu pot să rămân aici, prețul pe care mi-l dați e prea mic pentru mizeriile pe care trebuie să le înghit din zori și până-n seară. Viața mea, secundele astea, minutele care-mi șuieră în goană pe la …

Salutare! M-am întors în Franța. Mi-am găsit curtea acoperită cu frunze și ghindă de care stejarii mei s-au descotorosit sub mușcătura frigului care coboară noaptea dinspre Pirinei. Mi-am regăsit liniștea sufletească acoperită de durerea desăpărțirii de fiica mea și de străzile din Timișoara, pe care pașii mei se mai văd …

Prima mea amintire cu Dan Alexe scoate capul din anul când satisfăceam stagiul militar, pe când el, mizerabilul, nu ne satisfăcea defel. Îl văd că se apropie cu un aer de inocenţă adamică, îşi împlântă ochii în ai mei şi-mi declară fără inflexiuni în glas: -Astăzi a murit mama. Dau …

“Ce vrei să te faci când vei fi mare?”. “Cioban”, am răspuns eu. “De ce?” au insistat ei. “Pentru că îmi place să stau lângă oi şi să privesc cerul”. “Tată, are prea multă imaginaţie copilul ăsta”, zise mama. “Lasă-l că ajunge în armată şi-i trece. Îl facem doctor.” Povestea …