Articole despre vecini

Mi-am dat seama de-abia zilele trecute – sau, mai degrabă, mi-am adus aminte de asta, într-un fel de stare de semitrezie de dimineață fiind (bun, hipnagogică, da, ok, n-am vrut să folosesc termenul, da’ asta e) – că, de câteva ori bune în viața mea de până acum, am făcut …

Imediat după revoluție, eu și părinții ne-am mutat într-un bloc nou. Vecinii nu ocupaseră toate apartamentele, căci unele mai erau încă în lucru. În casă și pe scară mirosea a var proaspăt și a lemn crud. Viața însăși o lua de la capăt pentru toți, mai luminoasă și mai plină …

Am fost vecini mai bine de două decenii. Undeva, la țară. Noi, o familie tânără, cu doi copii micuți, fugisem de aglomerația orașului provincial, aflat la numai câțiva kilometri depărtare. Ei, o familie de-a locului, trecută de prima tinerețe. Se întâmpla la câțiva ani după Revoluție. După copilării identice, eu …

Vecinii ştiu foarte puţine despre doamna Tulia, doamna în vârstă din căsuţa cu grădină de la colţul străzii. Că este văduva, că are copiii plecaţi în străinătate şi că ţine o mulţime de pisici. Căci doamna Tulia vorbeşte doar cu mulţimea ei de pisici şi atât. Câte o vecină mai …

Ştia deja, la 9 pleca, la 9 venea, în week end – încă nu ştia. Trecuse o lună şi paşii i se auzeau deasupra din ce în ce mai agresiv. Alt zgomot venea dinspre ce ar fi trebuit să fie sala de baie. Erau apoi paşii, cum zicea, atât de …

Aveam 11 ani şi locuiam într-o casă cu 3 etaje în „stil italian”. Era o curte interioară înconjurată de jur împrejur de paliere, din care se deschideau uşile de intrare în apartamentele oamenilor. Ştiam fiecare destule amănunte despre vecini, nu de alta, dar era simplu să-i vezi şi când vin, …

Film de groază. Scenariu scris de rromi în Gămăcești, actori forțați să intre în rolul slavilor și public complice sau tăinuitori la vieți distruse zi de zi, ceas de ceas. Se întâmplă în România. În acest stat în care acordăm mai multe drepturi minorităților decât majorității de frica unor posibile …

Venise pe lume la o stână şi l-au cumpărat cu un preţ pipărat, pentru că îşi doreau un câine bun. Bun de pază. Sunt om şi iubesc animalele. Pe el l-am iubit din prima clipă în care l-am văzut şi-mi venea să râd privindu-l şi gândind: câine de pază? Scheunici …

Am crescut în aproape-cultul revelionului. Nu era doar „trecerea dintre ani”, ci un eveniment de primă mână, pus pe picior de egalitate cu Paştele şi Crăciunul – desigur, fără componenta spirituală, dar cel puţin la fel de aşteptat şi pregătit. Două lucruri erau obligatorii şi defineau revelionul: petrecerea şi programul …

Când era mică, Valentina escalada biblioteca din sufragerie. O sufragerie mică de bloc comunist, 47 m2 la parter cu nişte trandafiri mari, cu ţepi, în faţă. Un apartament mic şi nedecomandat. O biblioteca din PAL acoperită cu un furnir sărit pe alocuri. Multe cărţi aranjate anapoda. O priveam pe Valentina …