Eram vie și asta era de ajuns
Eram la vârsta aceea a amurgului, nu încă a nopţii, când peste simţuri se lasă un fel de cenuşă şi când cenuşa aceea aşezată, cumva frumoasă, tăcută, pe care unii o numesc împăcare, alții – resemnare, iar alţii, catastrofă, izbucneşte dintr-o dată în flăcări de o sălbăticie atât de eroică …