Articole despre vara

Doare. Știu. A plecat și a lăsat pustiul. În pat. În casă. În bucătăria de unde nu se mai aude niciun cântec cu miros de cafea, dimineața. Și nici nu  mai vine să te sărute dimineața mirosind a zori, a moleșeală și lene de bărbat răsfățat. Iar seara. Cel mai …

A câta primăvară? A câta dimineaţă? Al câtelea vis?A câta întrebare? Al câtelea răspuns? Fără putinţă de tăgadă, în singura viaţă a unui singur om. Om care, la început, miroase a bebeluş, apoi – a vanilie, apoi – a salcâm, la 18 ani – musai – a parfum, mai târziu …

Hai, iubitule! Hai să ne facem bagajele şi să plecăm. Cum unde? Unde vrem noi. Uite, am pregătit două rucsacuri mari, în afara celor în care ne ducem iubirea. Că de altceva nu avem nevoie. Plecăm mână în mână şi suflet în suflet. Cu spatele drept şi uşurat de prea …

Venise vara. Mărul nostru, cel din spatele popicăriei de pe domeniul castelului Demarbé, era gata de cules. Cei care au trăit în Colonia fabricii de zahăr știu despre ce vorbesc. Toți ceilalți, pot să se uite în vreun ciob… Mărul nostru, al târlei de copii adică, făcea niște mere mici …

Felul în care m-am îndrăgostit de tine. Din prima. Iubesc vinul, deja ştii asta. Rosé-ul rece l-am descoperit într-un sfîrşit de vară perfect. N-am avut nevoie de mult. Eram pe o terasă amplasată atât de aproape de mare încît simţeam sudoarea luptei crîncene dintre valurile nărăvaşe şi granulele de nisip …

…Spune-mi că n-ai simţit în nici o noapte să pleci, de nebun, cu „ia-mă nene”, fără nici un bagaj, ca pentru un drum la care se pleacă doar cu inima și care te-ar fi adus la uşa mea, în braţele mele, eu în ale tale sau noi în ale noastre. …

– Să închideţi uşa, spuse motanul, fără să se oprească din subliniat. Dobre se ȋntoarse, dar uşa era ȋnchisă. – Iertaţi-mă, spuse Dobre. N-am mai văzut motani în agenţii de turism. – Coada-i de vină, nu-i aşa? Motanul ȋl privi pentru prima oară. De când ȋmi propun să pun un …

Înainte cu vreo zece zile să înceapă școala, ne strângeam toți peregrinii și spărgeam bulbucii de smoală de pe asfalt. Era întuneric, iar glasurile amestecate spuneau povești cu extratereștri. Noi am fost la bunici, unchi și mătuși, la verișori, noi am avut părul tuns scurt, apoi lung până la umeri, …

N-am știut niciodată unde-i acasă. Deși am locuit aproape toată viața mea (cu excepția unor fragmente temporale distanțate de luni sau de ani, dar intrate adânc în fibra, în structura de rezistenţă a ființei mele) în orașul în care m-am născut, n-am crezut cu-adevărat că aici o să prind rădăcini. …

Amicul nostru comun ne dăduse cheia de la cabana pe care tot încerca să şi-o ridice de câţiva ani. Avea doar apă rece şi lumină ba, dar, după cum ne jurase, locul era minunat, aproape de pădure, numai bun pentru reintersectat destine şi împăcat inimi. Noi doi însă ne-am dus …