Articole despre vant

Obiectivul Despre Camerun se spune că este Africa condensată într-o ţară. Ai aici toate formele de relief, de vegetație, de faună și chiar de populații – anglofoni, fracofoni, populații cu origine nubiană – nilotică, bantu, pigmei, chiar arabă… Și, paradoxal totuși, nu sunt multe locuri unde turistul de rând poate …

Dintotdeauna mi-a plăcut ploaia. Mi-a bătut în streaşina casei părinteşti, o auzeam de când mă ştiu… încă dinainte de a realiza că e ploaie… Atunci când anotimpurile se succedau în mod firesc, aşa cum învăţasem la şcoală, ploile erau bine venite oricând. Cum era pe atunci? Ploaia de primăvară era …

În dimineaţa zilei de 3 februarie 1954, bucureştenii s-au trezit prizonieri în propriile case. „Ne-am dat seama că era zăpadă mare pentru că înăuntru era întuneric, iar geamurile erau albe. Am încercat să ieşim, dar nu s-au deschis nici ferestrele, nici uşile!”, descrie Dan Antoniu, cercetător istoric în domeniul aeronautic, …

Din cauza încălzirii globale, mai ales în București, eu am învățat să iubesc și când vântul bate tare din față, și când plouă torențial, și când toarnă lapoviță. Puține sunt aspectele meteorologice care să îmi înfrângă, la nivel de neastâmpăr, nevoia imparabilă de a mângâia un c_r de femeie a …

Ger. Şi aseară, -19 grade. Acum sunt -12. M-a uscat frigul, mi-au crăpat buzele şi mâinile. Focul pârâie molcom în sobă. Depinde de lemne, bradul pocneşte de zici că ’puşcă ruşii, e iute-arzătoriu şi nu lasă jar. Carpănul e ca un om cu caracter, se zice că dă căldură şi …

Dacă nu ai bătrâni, să îţi cumperi! Altădată strada avea altă viaţă. De-a lungul ei oamenii trebăluiau molcom pe lângă case iar zgomote de copii umpleau liniştea. O stare de pace şi siguranţă ocrotea strada. O stare de „acasă”. Acum, s-a aşternut liniştea. Casele s-au închis, tăcute, în povestea lor. …

De-aș fi avut un strop de suflet în minte, m-aș fi rugat lui Dumnezeu să mă facă mică în toate… N-aș fi cerut niciodată să fiu puternică. Pentru că niciodată nu primești puterea făgăduită pe de-a întregul, ci doar ocazia să fii puternic. Restul e în mâinile tale. Și mâinile mă …

De peste cinci minute mă uit la un vânturel care planează în cercuri, mai sus de fereastra mea. Biroul de la etajul zece, dintr-o iconică, dar năpăstuită clădire, îmi oferă o vedere fantastică asupra Bucureştiului, amurguri de carte poştală ieftină, porumbei insistenţi care dau buzna în cameră când lipsim mai …

Știi de câte ori te-am căutat printre pagini? Cum mi te-nchipuiam cugetând efemer și punând preț pe nimicuri? Cum după fiecare noapte, în care în miimi de secundă te-aș fi zărit, mi-ar fi crescut zile în loc? Cam în câte brațe m-oi fi căutat tu… Știi noaptea aia fragedă și rece? …

Îmi place contactul cu pământul. Îmi dă echilibru. Mă sustine, oricât de grea aș fi. Când merg desculță prin iarbă, ori pe pământ, simt că am rădăcini. Mă liniștesc și mă cuprinde o stare de bine. Locuiesc în oraș. În oraș avem multe blocuri și mult asfalt. Din ce în …