Articole despre valuri

Valurile loveau cu putere stânca colțuroasă vrând parcă s-o trezească din somnul cel fără de moarte. Lara le asculta zbuciumul și se minuna de cât de neclintită era stânca în fața furiei lor. O invidia. Ea nu putuse sta neclintită în fața lui. Ea îi permisese să-i răpească încrederea și …

Te trezești deja obosit, obișnuit cu coșmarurile din care nu vrei să te mai trezești pentru că deja atât de multe repetiții te-au învățat cum să trăiești în ele. Știi momentul căderii, momentul zborului, momentul în care rămâi fără aer, ți-ai antrenat mușchii să fugi continuu, ți-ai călit genunchii în …

Crescându-și fiul în țară străină, sora mea s-a străduit cât a putut să nu-l îndepărteze pe micuț de rădăcinile sale românești. Așa că, într-una dintre vacanțele mele petrecute în Franța, acolo unde Paul, nepotul meu, se născuse și creștea armonios, mi-a fos dat să aud cea mai frumoasă declarație de …

Mi-e dor de tine! Știi? Știi cum se scurge noaptea din mine, iar dimineața calc în el și mă reîncarc? Acum, că nu vorbim des și mult ca de obicei, mi-e cu atât mai dor. Dorul ăsta sfâșie. Doare. Lasă urme pe unde nu mă aștept, urme și răni pe …

Încă mai știu fiecare pas pe care îl făceam. Văd bordura cea înaltă, albă, de la marginea parcului, pe care de cele mai multe ori o săream, în loc să merg pe calea normală, doar puțin mai lungă. Simt îmbrățișarea, salutul și sărutul soarelui de dimineață, cu buzele puțin sărate. …

Nu a trăit niciodată după reguli. A trăit așa, la alegere. Se ghida după momentul care se ivea. Spontan. El și timpul erau buni prieteni. Se mulau unul dupa celălalt, se așteptau reciproc, trăiau într-o simbioză perfectă, unul îl zbura, celălalt îl trăia. De aceea, el nu îmbătrânea: prietenia își …

În ea erau două – Iris și Umbra ei. Se-nțelegeau bine. Din când în când, Iris se retrăgea, iar Umbra îi lua locul. Acum Iris plecase. Se retrăsese în locul acela al ei, știut numai de ea. Era nisip, unul fin și fierbinte, soare, cald și mare. O, marea molcomă, …

De fiecare dată când plecam la bunica, treceam pe lângă un lac. De fiecare dată, eu trebuia sa stau la fereastră pe partea cu apa. O priveam cu nesaț, ca şi cum pe luciul ei s-ar fi aflat răspunsurile la toate misterele lumii, iar eu îmi doream să le absorb …

Îmi dau seama că dezvolt o reacţie de respingere (da, tocmai eu!) la instituţia muzeală, copleşitoare şi strivitoare. La Luvru, sprijinind pereţii, şerpuind în ritmul lent al cozilor nesfârşite, parlamentând cu zeloşii agenţi de pază, scobindu-mă a enşpea oară după toate legitimaţiile şi permisele de laisse-passer şi încercând să îmi …

Te-am visat. Aproape că îţi simţeam mirosul de sare şi de alge de pe pielea arsă, până când m-a trezit ea. Cu ochii abia deschişi, îi văd pijamalele prea largi pe trupul fragil de copil naiv. Închid ochii şi te văd. Încă eşti acolo, purtând cămaşa mea. Vreau să te …