Articole despre ulita

Satul Secășel, comuna Ohaba, județul Alba, anii ‘80… În fiecare vară, odată ajunse în satul bunicii, cu aerul de oraș încă prins în haine și plete, soră-mea și cu mine, mai de voie, mai de nevoie, ne lăsam rochițele de oraș în dulap la păstrare pentru Dumincă, la biserică. La …

Pentru că se apropie Crăciunul repejor, bine, nu atât de repejor cum vor trece zilele alea, mi-am adus aminte de ceva, fără legătură cu Crăciunul, deci nu-i o poveste de Crăciun, dar mai ales fără vreo legătură cu ”starea de fericire la modă în luna decembrie”. Un fel de must …

Bunica avea nume de floare. Nu una specială. Purta numele tuturor florilor: Floarea. Era mică şi drăgălaşă, cu ochi vioi, cu mers iute, cu un nas frumos pe care mi l-aş fi dorit al meu şi de la care mereu mă certam cu Petruţa: care dintre noi are nasul bunicii? …

Casa de pe ulița mică, cea dintre salcâmii așezați pe hotar ca niște străjeri veșnic aflați santinele în post și prunii bădiei Bolboceanu, rămăsese fără locatari de când țața Bița se dusese la cimitir după bărbatu’-său, la puțină vreme de când se opărise cu apă clocotită, luată neglijent de pe …

– Nu pot, bre, tataie, am treabă! Nu pot sa iau pâine sau să ud grădina sau să te ajut cu păsările. Sunt în vacanţă, nu pot! – Cum adică, mă, Răducule (sau Monico sau Sănducule… numele celor trei nepoţi), cum vine asta că nu poţi? Păi, mă, tată, eu …

– Radu, Radu, hai, scoală-te, mi-e poftă de pâine. Pâine caldă… Hai, te rog! Stai în patul gândurilor de prea mult timp, hai scoală-te si fă pâine. Uite, un motiv… mi-e poftă de pâinea bunicii. Cunosc copilul acesta încă de la început. Ne-am zămislit parcă împreună. Undeva, în creşterea timpurilor, …