Articole despre uitare

Melancolia toamnei încolţea în gândurile oamenilor, purtându-le pe covorul foşnitor al sentimentelor scuturate din arborele trecutului. Culori variate de simţăminte vorbeau tăcerii, o tăcere sumbră, oarbă. Pierduţi iremediabil pe aleea trecutului, doi tineri se înfruptau zadarnic din soarele prezentului, peticind cu razele-i sălbatice pustiul dinăuntrul lor. Adunau fire de suflet …

Îmi este greu să descriu ce simt. Din ce în ce şi mai greu să accept realitatea de care ne lovim zi de zi. Totul s-a transformat, nimic nu mai este, nimic nu mai există… Vreau să… …mă întorc în timp. Regăsesc rafturile trecutului. Sunt prăfuite, roase de ani. Găsesc …

Iubitul meu, ştii că Sara a plecat… mâine sunt 30 de zile de atunci. Vreau să ştii, tocmai fiindcă ea a plecat aşa brusc, aşa devreme, că, dacă mi se întâmplă ceva, n-am ce să-ţi las… aruncă hainele, sunt doar zdrenţe, cărţile şi bijuteriile păstrează-le pentru prinţesa noastră. Îţi las amintirile… …

Spune o vorbă din bătrâni că „ochii care nu se văd se uită”. Şi fericirea netrăită la timp nu se mai împlinește. Așa e mersul lucrurilor, așa este firescul. Degeaba îți juri, degeaba îți promiți, degeaba plângi și te bați cu pumnul în piept, spunând că tu nu te vei …

Sâmbătă – 15 octombrie. M-am trezit mai devreme să fac cafeaua, să pregătesc micul dejun. Emoționată. E aniversarea noastră (una din ele). Pregătesc omleta lui preferată cu cașcaval, ardei și busuioc, prăjesc pâine, fac rapid un suc de portocale, pun brioșe și fructe de pădure pe un platou. Într-un bol de cristal …

Când merg în Centrul Vechi, las întotdeauna maşina în zona Patriarhiei, mai precis, în spate la Horoscop, iar motivul, unicul motiv pentru care procedez astfel este că, vedeţi voi, cum să vă explic, eu întotdeauna las maşina acolo când am treabă în Centrul Vechi. Un reflex pavlovian. Acum două zile …

Simt că mă pierd în timpul ce trece orbitor de repede. Și simt că mă scufund în această negură ce vine să ne cotropească. Mi se pare imposibil să mă mai îndrăgostesc. Am uitat cum se face. Profunzimea iubirii mi-a oferit o nouă perspectivă, necunoscută până acum. Pustiirea și neputința …

Uităm să mulțumim însă în fiecare dimineață pentru miracolul ce ni se oferă, de a vedea, din nou, soarele, ploaia, un nor, un zâmbet de copil. Aceasta este minunea cea mai mare, că ni se dă șansa de a renaște în fiecare zi. Iar dacă nu vom ști cu adevărat …

Privesc mijit printre gene panorama întregului din urma lui 35. De ani, întregi, chiar peste. Am trăit despărţiri fundamentale. Unii au plecat pur şi simplu, pe o poartă înaltă de lumină, lăsând îndărătul lor o dâră de întuneric, un soi de cale lactee în negativ, pe care am îndurat-o de …

Cetățenii au obiceiul să constate – triști – că istoria se repetă. Formele diferă întotdeauna, deși fondul… Ca să înțelegem cum stă treaba cu fondul, e de-ajuns să ne dăm seama de această banalitate (care a tot fost semnalizată ca și cum ar fi cine știe ce observație subtilă, în …