Articole despre uitare

Mâine e ziua cea mare, dragul meu. E ziua în care te voi uita. Ziua în care am decis să uit toate amintirile cu noi și sa ucid toate visurile pe care le aveam în doi. Ziua în care voi uita cum te cheamă și ce însemni pentru mine. Ziua în …

Hai să-ncercăm şi reversul, adică ce ne enervează pe noi, femeile, la bărbaţi. Cunosc o sumă de femei deştepte care-şi admiră bărbaţii tocmai pentru ceea ce le lipseşte lor, ca femei: capacitatea de a „sorta” lucrurile importante şi de a nu-şi mai bate capul cu toate nimicurile, modul lejer în …

Mai știi când îmi ziceam că nu o să pot să mai dansez fără tine? Când credeam că nu o să pot să mai las ritmul să mă trezească la viață, să mă simt vie prin fiecare por al corpului? Cât de tare mă înșelam… Am nevoie de asta, am …

S-au cunoscut acum vreo 10 ani sau cam aşa ceva, nici măcar ei nu au ţinut socoteală. Atunci, la început, ea a fost fascinată de misterul lui şi de privirea aceea tristă. La început, el a încercat să se împrietenească, dar ea a dorit mai mult. Şi atunci el s-a …

Cum arată uitarea? Are o formă? Sau culoare? Densitate? Sau mărime? Știe cineva să-mi spună? Atunci de ce doare? Este un spin în inimă? Sau ciob în talpă? Aș vrea să pun mâna pe ea. Aș vrea să o domesticesc, să fac cumva să se arate. Să se materializeze în …

Nu fusese decât un accident. Atât îmi mai aduceam aminte. Eram țintuită la pat, un braț logodit cu perfuzii. Mi-am mișcat instinctiv picioarele și celălalt braț. Toată lumea era prezentă la petrecere. Am răsuflat greu, să scap de teama ce mi se așezase pe piept, ca o mâță neagră. Un …

Și-mi spun mereu: Lasă-i. Iartă-i. Uită-i. Și niciodată nu-mi iese treaba asta: fie îi las, dar nu-i uit, fie îi iert, dar nu-i las, fie îi uit fără să-i fi iertat. Sunt ghimpi care mi-au intrat în talpă în mersul meu prin viață, unii mai adânc decât alții. M-am aplecat, …

Să mă ierți… Dacă mi-am visat mâinile prin părul tău. Dacă buzele mele ți-au conturat în vis chipul și ți-au sărutat pleoapele de „noapte bună”, tot în vis. Dacă inima mea a refuzat să fie, pentru un timp, o pompă, și te-a primit în iureș. Dacă chipul meu ți-a spus …

De la o vreme, simt că mi-am pierdut identitatea, unde şi când nu ştiu exact; ştiu doar că eu – cea care eram mai înainte nu mai exist! M-am pierdut când visam să te întâlnesc, m-am pierdut când încercam să-mi imaginez cum poţi să arăţi şi ce fel de caracter …

Iartă dar… nu uita. Aşa îmi spunea cineva… nu contează cine. Ierţi şi vei şi uita. Cu timpul? Nu, nu cu timpul, cu raţiunea, mintea şi cu sufletul. Vindecarea? Va veni şi ea, tot atunci. Puterea este doar în tine. Puţin ajutor nu strică, însă: un prieten, o prietenă, poate …