Articole despre uitare

– Promite-mi ceva! – Cere-mi orice. Dacă stă în puterea mea, o să fac. Dar nu-mi poți pretinde – dau un exemplu – să fiu Dumnezeu sau să știu dacă plouă mâine. A râs și m-a privit direct în ochi, redevenind imediat foarte serioasă (sau îngândurată). Am sărutat-o pe păr, …

Am ajuns la prietena mea ceva mai devreme decât o anunțasem. De aceea a fost puțin surprinsă când am sunat la ușă. Rămăsese să trec pe la ea și să ieșim apoi la prânz, în oraș. “Scuză-mă, te rog, o să mai dureze puțin. Tocmai îmi făceam ordine în șifonier. …

Complicat. Cred, până la urmă, după ce văd în jur, că oamenii îndrăgostiți sunt o pacoste. Gândiți-vă bine când ați fost în starea asta ultima oară și o să-mi dați dreptate. Li se pune pe creier un fel de ceață, groasă de trei degete, numai bună de tăiat cu cuțitul …

Închei seria „Despărțirilor” cu cifra magică 7. Am ales-o intenționat pentru final, deși nu bănuiam că voi scrie atât de mult despre acest gen de întâmplări (happeninguri, ar zice unii mai updatați) la care, vrând-nevrând, oamenii iau parte. Fie că sunt pe poziția celui care rămâne să stingă lumina sau …

– Ce frumoasă sunteți, doamnă! Și foarte elegantă, i-am spus, fără să stau pe gânduri, doamnei care aștepta cu noi în stația de tramvai. Doamna mi-a zâmbit cald și fermecător, cu doi ochi albaștri ca cerul. Fiu-meu căuta în grabă o gaură în care să se ascundă de rușine și, …

Nu ți-am mai scris de mult. Atât de mult, încât am și uitat cum să îți scriu. Nu mai am cuvinte. Mă simt de parcă le-aș fi folosit deja pe cele mai frumoase, iar celelalte ar fi dispărut. Am constatat că, pe măsură ce trece timpul, reușesc să mă îndepărtez …

De data asta, nu-l mai pot ierta. Am făcut-o de o sută de ori, și încă mă simțeam capabilă să-l înțeleg și să-mi asum neputința lui de a se ”descurca” în lumea mea. De a vorbi cu mine, ce lucru simplu, atât de important. Am așteptat ani în șir să …

Satiră sufletelor angoasate Cu doar doi-trei ani în urmă, îmi uitam cheile în uşă. Locuiam într-un cartier calm, în centrul unui oraş multicultural din inima Flandrei. Asta înseamnă cam o sută treizeci de naţionalităţi într-un oraş cu ceva mai mult de patru sute de mii de locuitori: flamanzi, bruxelezi, marocani, …

Sosise vremea săruturilor. Oamenii îşi împachetau sufletele, anevoindu-le spre gări sau aeroporturi, în maşini personale sau căruţe de ocazie, se îmbarcau cu ce aveau mai bun în inima lor, în retragere de sine spre văile liniştite ale verii. Îi vedeai cum se bulucesc pe treptele fără de sfârşit ale razelor …

Și ceasul bate: tic-tac, tic… EU m-am întors de astă-dată. Da, EU. Cu forțe proaspete și lumină în ochi. Aceiași ochi care, acum ceva timp, te priveau străini. Suspicioși. Te rog, iubitule… fii bun. Ai milă și nu te răsuci. Acolo unde ai fost, nu strălucea soarele. Nu exista apus. …