Articole despre turte

Copil crescut la țară, am avut puține alternative în materie de dulciuri. Fac parte din generația pentru care coliva era un desert delicios, mâncat cu poftă chiar și după ce ai văzut mortul pe masă. Cozonacii, plăcintele poale-n brâu, turtele prăjite în untura care abia atingea tigaia neagră arsă de …

De când mă ştiu, am iubit pâinea de casă, caldă, proaspăt scoasă din cuptor. Îmi amintesc vremurile copilăriei, când bunica împreună cu alte femei din vecini frământau şi coceau pâine acasă. Erau pâini mari, rotunde, sau împletituri dulci (colăcei), cu nucă şi unşi cu miere din belşug, pentru noi, copiii. …

Dacă aş fi fost Marcel Proust, cu siguranţă în loc de ceai şi madlene aş fi folosit plăcintele poale-n brâu şi vinul de împărtăşanie ca să îmi declanşez o dulce reîntoarcere în timpuri dragi sufletului. Să ne înţelegem, omul de la ţară n-avea timp şi nici aplecare să facă dulciuri simandicoase, …

…Spune-mi că n-ai simţit în nici o noapte să pleci, de nebun, cu „ia-mă nene”, fără nici un bagaj, ca pentru un drum la care se pleacă doar cu inima și care te-ar fi adus la uşa mea, în braţele mele, eu în ale tale sau noi în ale noastre. …

Eu m-am născut în primăvara lui 1979 şi fac parte din generaţia “glorioasă” a copiilor crescuţi la ţară. Bunica mea, ţărancă puternică de pe Valea Siretului, venea dintr-o familie cu șapte copii, oameni săraci și curați. Făcuse doar patru clase și toată adolescenţa avea sa-şi roage tatăl să o dea …

Bunica Maria s-a trezit dis-de-dimineaţă. A căutat către Moşneag, aşa cum îşi dezmiardă ea omul lângă care şi-a petrecut viaţa, l-a văzut sforăind uşor, a zâmbit şi a ieşit afară, în omăt. O aşteptau orătăniile, Brizache, dulăul care e fioros doar când trebuie să pună lotrii pe fugă, şi Postolache, …