Articole despre tristete

Mă dor toate. Simt toate durerile și ororile lumii. Și asta mă sperie… Mă doare când văd un copil cerșind. Mă doare recunoștinta din ochii lui când primește un bănuţ. Mă doare uimirea când primește o vorbă bună. Mă doare zâmbetul când primește un covrig. Și aș vrea să iau …

Am o mare problemă cu optimistul de serviciu sau cu cel din datorie. Cel care spune, mai devreme sau mai târziu, „o să fie bine”. Ca şi când nu e suficient, ţine să şi sublinieze: „nu se poate altfel!”. De asemenea, constat că încep să manifest o intoleranţă la enunţurile …

-Asta e pentru tine! -Nu vreau plicul tău nenorocit, înţelegi? Eu te vreu pe tine! Vreau să mă trezesc în fiecare dimineaţă cu parfumul ceaiului de tei în nări, cu pîinea prăjită şi dulceaţa ta. Vreau atenţia ta, sprijinul tău şi te vreau pe tine cînd rîzi de mine că …

Îţi mulţumesc că ai plecat, că m-ai părăsit într-o zi de primăvară, caldă, obraznic de însorită, ca toată înverzirea, înmugurirea şi înflorirea aia timpurie, le-am simţit ca pe un pumn în stomac, ca pe o nedreptate. Şi ploaia de lacrimi, ploaie caldă, insistentă, pătrunzătoare, care nu-şi găsea oprire, care nu-şi …

Se îndrăgostise de ea fără preaviz. Întâi îi atrăsese atenţia figura ei micuţă si părul înfoiat ca o căpiţă de fân copt la soarele torid al verii. Era frumuşică şi plină de viaţă Any, n-ajungea la un metru şi jumătate şi el o răsfăţa chemând-o Bulina. Se supără ea la …

Orele 00.00. De fiecare dată când cad peste acest moment, îmi zic că a început numărătoarea inversă. Arunc o amintire spre Europe şi al lor Final Countdown şi-mi pare rău că nu s-a sfârşit totul atunci. Erau acele timpuri când credeam că a face pe mortul răstignit în zăpadă echivalează …

Ea are cont pe Facebook. E tânără, e drăguță, e de bun-simț, e isteață, dar, clasica poveste, e singură și ușor disperată. Sigur că postează fotografii cu ea în diverse ipostaze și că-și dorește like-uri, pentru că Facebook-ul e pentru extrovertiți. Altfel ne facem acasă un album cu poze și …

Am găsit un mesaj pe FaceBook, în spam. Începe așa: „Sper că după 18 ani mă veți ierta. Abia acum am curaj să vă scriu. Acum sunt realizată și vreau să vă mulțumesc: ați făcut mai mult pentru mine decât a făcut mama. V-a păsat mai mult de mine decât …

E suficientă o notă înaltă ca lacrimile să se transforme în fântână arteziană. Le-ai uitat la mine. Ar fi trebuit să pleci cu ele. Aşa cum ai plecat cu tot restul. M-am gândit să ţi le trimit. Dar dacă e singurul lucru care mă mai leagă de tine, atunci… prefer …

Am un mare defect: simt, simt tot. Simt chiar și ce poți tu să simți. De aceea nu mi-e teamă, nu mă ascund, nu fug. Vreau doar să văd cât timp pot să rezist. Cât pot să stau inoculându-mi sentimentul că nu mi-e dor de tine, că nu te-am vrut …