Articole despre tristete

Am zis un „Doamne ajută” şi am plecat spre el… Ana începuse să povestească aparent liniştită. Nu ştiu dacă resemnată sau împăcată. Îi era teamă de întâlnirea pe care nu mai putea s-o amâne. El venise în ţară şi, în ciuda tuturor certurilor şi neînţelegerilor telefonice de până atunci, erau …

Ar fi vrut să rămână veşnic în cada plină ochi cu apă caldă, spumoasă, mirosind a levănţică şi muşeţel. Măcar de-aş prinde vremea!, bucata aceea a ştirilor de seară pe care nu o rata, aproape niciodată, în acelaşi timp realizând că dobândise automatisme de vârsta a treia care nu i …

iubește-mă tu când eu uit să mă mai iubesc. te rog, în zile ca astea în care de-atâta frig îngheață timpul, iubește-mă tu când îți apar în prag cu părul împrăștiat, în puloverele mele cu o mărime mai mare, cu fața mea nedormită. te rog, iubește-mă chiar și atunci când …

O viaţă întreagă în căutarea unui talent pentru a-l transforma în artă şi un singur moment pentru a-l găsi… tristeţea! Şi i-am dat portative… şi-am făcut-o muzică. Şi i-am dat culori… şi-am făcut-o pictură. Şi i-am dat bătăile inimii… şi-am făcut-o iubire. Şi i-am dat zâmbete… şi-am făcut-o copilărie. Şi …

Aveam 28 de ani şi mai era cam o săptămână până la Crăciun, când pseudo-prietenul meu s-a decis să renunţe la pseudo-relaţia noastră şi să mă părăsească… A urmat o perioadă de confuzie, învinovăţire, plânsete nestăpânite şi durere. Crăciunul numai Crăciun nu s-a mai simţit. Până la Revelion însă perioadele de …

Sunt eu, cea care obişnuia să te privească nu în tăcere, ci zgomotos, cu emoţii prost gestionate. Ce să fac, iubitule, asta sunt eu, nu doar de la insomniile cauzate de luna plină (cu ascendent în leu sau poate în berbec sau la naiba cu prostiile astea), ci de la cafea …

Hei, iubito, îţi aminteşti de mine? Sunt eu, cel care obişnuia să te privească în tăcere. Ştii cum se spune, nopţile cu lună plină sunt magice… de fapt, eu încă cred că tu le făceai să pară aşa pline de mister. Erai un fel de vrăjitoare, dar tu nu vrăjeai …

Poate e de vină Crăciunul, poate sentimentele confuze, poate chiar plictiseala să-mi joace feste. Nu ştiu exact, cert este că mereu perioada sărbătorilor de iarnă mă agită şi-mi zăpăceşte gândurile. În aproape 15 ani de viaţă de adult, e abia a treia oară cînd sunt singură de Crăciun. Şi de …

Uneori se întâmplă să vedem mai bine. Tot. Dar absolut tot. Deunăzi mi s-a întâmplat acest lucru. Eram aşezaţi pe două scaune diferite. Păreri diferite. Persoana din faţa noastră, pe post de interlocutor, ne măsura cu ochi pătrunzători, dorind să ne pună de acord. Se cheamă asta cum?! Întâlnire cu …

Stau încă amorțită de somn sub plapuma caldă și mă gândesc… oare ce-mi lipsește? Oare de ce în fiecare dimineață am senzația că tot aerul din cameră se termină și am să mor sufocată, cu plămânii ca doi bureți roz storși de viață? Oare de ce mi-e greu să dau …