Articole despre trenuri

Aş fi vrut să scriu în aşa fel, încît fiecare cuvînt, auzit (mai ales cel şoptit…) să-şi lase ultima silabă pe pat, moale, ameţită, sfîrşită într-un abandon plin de promisiuni şi împliniri tainice, pătînd aşernuturile în lumina copleşitoare a după amiezii de atunci, din copilărie… Mama, la vreo 35 de …

Când pleci din țara ta, n-ai cum să ocolești momentul când oricât de frumos, oricât de nou, oricât de magnific este unde ești, ți-e dor. Azi mi-e dor. Mi-e dor de România, mi-e dor de tata, mi-e dor de mama, mi-e dor de cățelul meu, mi-e dor de ora de …

Îmi legam șireturile la ghetele mele proaspăt achiziționate, da, da, au venit, spre bucuria mea, la timp. Aveam motivată ieșirea mea în oraș și eram hotărât să merg de data asta pe jos. Eram invitat la cina de Crăciun oferită de Tony, noul meu prieten care locuia la o distanță …

Am ieșit fără să-mi leg șireturile la pantofii mei negri. Era deja acolo când am intrat. Ultimul vagon, scaunul oranj de lângă ușă. M-am așezat ca de obicei, vis – à – vis, pe scaunul galben. Ca de obicei, citea ceva pe Kindle-ul ei de tip nou. Am lăsat ochii în …

Femeile ca şi gările/ ca şi peroanele gărilor pustii la sfârşit de sezon estival/ ca şi fumul locomotivelor din anii 50 – încercând să se-ntrupeze în cu totul altceva decât în trecutul de tristă memorie/ femeile traversând liniile albastre/ tot făcând cu mâna cuiva/   Femeile ca şi trenurile pierdute …