Articole despre tren

Atât mai rămăsese din ziua aceea de vară, un tunel. Pe măsură ce mergeam prin el îmbătrâneam, îngerul din mine devenea tot mai copil, tot mai mic, parcă aveam o grijă în plus, la capăt aveam să expulzez un bob de lumină. Nu trebuie să fim triști, moartea e o …

Tren, a doua zi de Crăciun. Mă întorceam de la munte cu cinci prieteni. Trenul fusese aproape plin majoritatea drumului, iar spre seară se mai golise. Ațipisem, când încep să aud lovituri și țipete din senin. Deschid ochii și observ că urcase un tătic cu feciorul lui. Băiatul, simpatic foc! …

Sunt în mall. Beau o cafea și fumez o țigară. Nu mai știu a câta este. Lângă am un pahar cu apă plată. Așa obișnuiesc să comand. Tocmai mi-am luat biletul de tren și mai am două ore de pierdut pe aici – impropriu spus de pierdut – în orașul …

(Louis Vuitton sau visul american à la française) Iubesc frumosul. Nu brandurile. Pentru mine, brandul nu este neapărat sinonim de frumos. Am trăit şi eu, ca toţi ceilalţi, diferitele etape ale transformării noastre. Îmi amintesc perfect vremea în care visam la o pereche de adidaşi – numele brandului a intrat …

Mă uit pe fereastră și văd un umăr de munte. Colorat ca alvița de la bâlciurile copilărie mele, petrecută în Oltenia ghidușă, la bunica mea dinspre mamă, stă să se prăvale peste noi, muritorii de rând de la poalele lui, așa cum se prăvale timpul spre sfârșitul unui an greu, …

Există femei cu c_rul foarte mare care, chiar când te aștepți cel mai puțin, intră în viața ta pe ușa unei toalete anonime și îți redau viața și speranța. Femei al căror c_r, Dumnezeu să îl binecuvânteze, poate fi încadrat, alături de celebrii câini Saint Bernard, în categoria de salvatori …

De câte ori? Mai ştii de câte ori? De câte ori nu a răcnit în tine raţiunea: “Du-te!” şi nu erai în faţa unui tren, nu, erai doar în faţa unei şanse. Stăteai în faţa şansei, arcuită de spate şi cu mâinile bălăngănind, făcând calcule matematice. Totul începea cu “Dacă…” …

– pentru turiştii ocazionali – Să zicem că lumea întreagă ar fi un restaurant internaţional, un restaurant imens cu tot felul de…feluri: mai cu smântână, mai picante, mai nesărate, vegetariene sau nu. Parisul, în această constelaţie gastronomică, este acel fel de mâncare cu care nu te poţi obişnui treptat. E …

De ce nu-mi rămân și nu-mi durează oamenii? Parcă aș călători cu trenul, iar ei îmi rămân undeva pe peron, dar nu să-mi fluture batista, ci să mă arate cu degetul: că sunt, că nu sunt, că fac, că nu fac. Nu mi se înalță proiectele care îi includ și …

Plecam în creierii nopții și așteptam în gară la aceeași oră, același tren care venea de la Timișoara. Păstram în buzunar niște cuvinte cu care mă vrăjise. Mă întorceam plângând încet, așa cum se prelinge ploaia printr-un geam întredeschis. Plângeam de așteptare și de dorul celui pe care încă nu-l …