Articole despre tren

În urmă cu câteva zile mă duceam la Câmpulung. Mă aventurasem să iau trenul din București pe doar 30 și un pic de grade, început de caniculă. Trenul era destul e aglomerat – de obicei sunt câțiva oameni rătăciți în fiecare vagon. Acum era plin. Aveam locul într-o formație de …

“Usca-ţi-ar Dumnezeu dorul şi Dracul te coacă în spuza lui!”, blestemă cu năduf o ţigancă. Trenul porni şi, după o scurtă tăcere, osteneala i-a plumbuit. Neliniştiile le erau în somn surde, înfundate în bumbacul mahmurelii. Veselia ceterii şi dobei, spirtul jocului, ţuica îndulcită cu miere. De necrezut, că în lumea …

Mergeam agale alături de tine pe aleea străjuită de castani, dar nu în parc, ci într-o curte de spital și tare aș fi vrut să ne întrerupă în drumul nostru câteva luni, să se așeze una câte una între momentul acela și noi… Să te pot lua de mână, prietenă …

Se presupune că ar trebui să termin o lucrare. Până joi. Se presupune că cineva o așteaptă. Joi. Dar mai sunt două zile până atunci, așa că mintea mea o ia razna, așa cum s-a cam obișnuit în ultimul timp și, nu știu cum, de unde și de ce, în …

De la politic la cultură şi la media, România e doar o junglă mică în care se confruntă mari clanuri. Uneori, nici măcar nu se mai confruntă. Blătuiesc împreună în contra neafiliaţilor, care, din nepăsare, rămân complici. Trăim, iată, tribal, imposibilitatea noastră istorică de a ridica o domnie a legii …

El – divorțat, cu un băiat, ea – divorțată, cu o fată. S-au văzut și s-au plăcut. Era 1982, vară târzie. După plecarea din spital, ea a revenit la control și el a îndrăznit să o invite la un ceai. A acceptat și şi-au spus poveștile. Au luat și cina …

A fost simplu să plec. Îmi trebuie o doză infinită de nebunie să mă întorc. Oamenii mă privesc ciudat şi mă întreabă „de ce” şi eu le întorc întrebarea „de ce nu” şi-mi continui nebunia. Persist să cred în nebunia mea. Să cred că mă pot îndoi până să nu …

Văd tot mai des oameni care s-au oprit undeva, într-o stație, și stau acolo. Trenurile vin, pleacă, ei nu le mai văd. Şi, tiptil, pe nesimțite, se instalează teama. Le e frică de trenuri, de impiegați de mişcare, de macazuri, până și de anunțurile vuitoare cum c-ar veni un alt …

Nu știa nimeni de Sfântul Valentin pe la 1980. Nici Dragobetele nu era mai breaz, în primul rând că era o sărbătoare creștină și comunismul lupta din răsputeri să nimicească toate fărâmele de credință din sufletele românilor. Iar în altă ordine de idei, ca s-o spunem pe cea dreaptă, Dragobetele …

Nu prea îmi dau seama cum să construiesc o poveste foarte coerentă din haosul de atunci, cum tot ce s-a întâmplat în perioada lunilor de stat la mare, alături de Calu şi de Sorin, e de domeniul incredibilului. Vorbesc de nopţile nedormite, de zilele consumate pe terasă, lângă Obelisc, cu …