Articole despre tren

Motto: Miracolele se întâmplă celor care cred în ele! Bucureşti, duminică, ora 15 30′ A venit într-o vizită la mine pentru două zile Ştefan, fiul de 18 ani al uneia dintre cele mai bune prietene de la Tecuci. Îl invitasem la un concert „Kings of Leon” la Stadionul Dinamo, pentru …

Ce poate fi mai plictisitor decât o lungă călătorie cu trenul? Poate doar una mult întârziată, cum se întâmplă ades pe la noi. Asezonată cu defecțiuni de climă și presărată cu personaje colorate, ilustrate atât de bine de Caragiale odată și mereu actuale în peisajul autohton. Și totuși, viața încă …

Soldaţii se înghesuiau pe treptele trenului, se aplecau periculos pe ferestre pentru o ultimă îmbrăţişare, pentru un sărut. Neveste tinere, iubite strângeau lacrimi între pleoape, agăţându-se de gâtul deja ros de postavul aspru, o durere ce abia dădea să se nască. Jumătatea şefului de gară, o femeie uscată şi cu …

Când trec azi prin fața vitrinelor de pe Calea Victoriei sau de oriunde, luminate a giorno, colorate, gâdilate, gândite de artiști în branșă, înțesate de rochii, pantaloni, tricouri și cămăși splendide, de stă mâța nu în coadă, ci în cap!, îmi amintesc cu o dulce-amară duioșie de vremurile Bucureștiul anilor …

Valizele erau aliniate la uşă. Încă o oră şi plecam la gară. Regia (n.red. campus universitar din București) se golise cu o zi înainte, mai eram o mână de suflete. Avusesem nişte cursuri de copiat, mă întorceam la începutul lui septembrie pentru două restanţe. Ar fi trebuit să fie doar …

În trenul de la Iaşi atmosfera e incendiară. În primul vagon în care am stat, el şi ea (60 +) lecturează intens „Click” şi „Bârfa de Iaşi”. Nu îmi sunt nici simpatici, nici antipatici. Dacă ar fi fost două scaune libere mi-ar fi fost egal. Fac schimb de ziare. Se …

Ieri Mai sunt câteva ore până la înserare și este destul de frig pentru o zi de octombrie. Ea mă privește cu un aer de copil curios și jucăuș. -Povestește-mi din nou când m-ai văzut pentru prima dată! se alintă. – Iar? – Te rooog! Stau lângă lacul din vârful …

„Eu n-o mai iubesc, dar mă-ndeamnă O umbră şi-un vechi obicei Să trec în amurgul de toamnă Prin dreptul ferestrelor ei.” Nimic nu-mi displace mai mult decât să încep ceva punând drept motto un fragment de proză sau câteva versuri, eventual celebre, pentru că e ca şi cum aş trage …

Chestia pe care am aflat-o de curând este că poți sau că nu poți să călătorești liniștit cu trenul. Adică poți sau nu poți să te duci hăt, departe, în visele tale cu principiile tale sau cu tâmpeniile tale cu tot și să rămâi acolo până trenul ajunge la destinație …

Se uită la numărul de pe scaun, la biletul din mână, apoi își urcă geanta pe suportul de bagaje și se așază pe scaunul de alături. Trenul se pune în mișcare. Mă studiază preț de câteva secunde, după care mă întreabă direct, de ce circul cu trenul. Îi răspund surprinsă …